Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 24:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Să poruncești, Eu te îndemn, Să ți se-aducă untdelemn, Să-l ai la sfeșnic, ne-ncetat, Unde să ardă necurmat Apoi, în candelele lui. Deci ai să ceri poporului – Copiilor lui Israel – Ulei să-ți dea. Uleiu-acel N-are să fie-amestecat, Ci trebuie a fi curat Și din măsline tescuite, Ce sunt anume pregătite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Poruncește-le fiilor lui Israel să-ți aducă pentru luminat ulei pur din măsline presate, ca să ardă în candele și, astfel, sfeșnicul să lumineze continuu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Poruncește israelienilor să îți aducă pentru iluminat ulei pur din măsline presate, ca să (fie pus să) ardă în candele; și astfel, acea sursă de lumină să lumineze permanent.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Poruncește fiilor lui Israél să-ți aducă untdelemn de măsline curat și limpede pentru candelabru ca să lumineze fără încetare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Poruncește copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să țină candelele aprinse neîncetat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Poruncește copiilor lui Israel să‐ți aducă untdelemn curat de măsline, pisat pentru lumină, ca să țină candela aprinsă necurmat.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 24:2
27 Mawu Ofanana  

În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.


Drept candelă pentru picioare, Lumină călăuzitoare, Pe calea mea de pe pământ, Se dovedește-al Tău Cuvânt.


Cuvântul Tău S-a arătat Că dă lumină și dreptate, La cei lipsiți de răutate.


Sfeșnicul, candele lui Și-uneltele au fost aduse, La Moise și în față-i puse, Cu untdelemnul cel pe care, În candele, sfeșnicu-l are.


După aceea a luat Sfeșnicul și l-a așezat, În cort, în fața mesei pus, La miazăzi. I s-au adus,


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Al Domnului Duh va veni Și-asupră-I se va odihni. Va fi un duh de-nțelepciune. Pricepere o să adune, Căci duh de sfat are să fie De cunoștință și tărie, De frică de Cel cari mereu E-adevăratul Dumnezeu.


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Aron, uleiul dobândit, Urmează a-l fi pregătit Apoi, în fața Domnului, Chiar în lăuntrul cortului, „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare. În fața mărturiei Mele, Să pună-n candelele-acele, Uleiu-anume pregătit. El arde-va, necontenit – De-ndată ce se face seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Oamenii din al Meu popor, Precum și toți urmașii lor.


Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”


Și tot așa vreau luminând Lumina voastră ca, văzând – Lumea – ce fapte-ați săvârșit, Să fie, astfel, proslăvit Numele Tatălui din cer – Aceasta-i ceea ce vă cer!”


Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!”


„Încins, mijlocul să vă fie, Și-aprinsă, a voastră, făclie!


Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină.


Orice ființă omenească Venind în lume-i luminată, De raza Ei, adevărată.


Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.


Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa