3 În șase zile, să lucrați; A șaptea zi însă, să stați, Căci este ziua de Sabat. Pentru odihnă e lăsat Sabatul, pentru fiecare. Veți ține-o sfântă adunare, În astă zi. Sunteți opriți Ca în acest timp, să munciți, Căci e Sabatul Domnului, În casele poporului.”
3 Să se lucreze șase zile, dar ziua a șaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoțită de o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.
3 Să lucrați șase zile; dar a șaptea zi este Sabatul – o zi de odihnă, în care veți face o adunare sfântă. Să nu lucrați nimic în această zi. Ci ea să fie Sabatul (dedicat) lui Iahve în toate locuințele voastre.
3 Șase zile să lucrați; iar ziua a șaptea este sabát, zi de odihnă și de adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare: este sărbătoarea Domnului în toate locurile unde veți locui.
3 Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.
3 Șase zile să se lucreze, dar a șaptea zi să fie un sabat de odihnă o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru: este un sabat pentru Domnul în toate locuințele voastre.
Moise, în urmă, le-a vorbit: „Domnul așa a poruncit: „Mâine e ziua de odihnă, În care toți veți sta în tihnă. Mâine e ziua de Sabat, Cari Domnului îi e-nchinat. Tot ceea ce, de copt, aveți Precum și ce să fierbeți, vreți, Azi faceți și să terminați, Căci mâine nu o să lucrați! Păstrați apoi, ce vă rămâne, Pe-a doua zi – deci, până mâne.”
Vedeți că Dumnezeu v-a dat, Acuma, ziua de Sabat. De-aceea, iată, ați primit, A șasea zi, mană-ndoit. Deci nimeni nu-și va părăsi Locul în cari se va găsi A șaptea zi, căutând mană, Căci a primit destulă hrană.”
În șase zile, să lucrezi, Dar în a șaptea zi, să șezi, Căci este ziua de odihnă Și trebuie să îi dai tihnă Măgarului – vitelor tale – Dar și fiului roabei tale; Străinul o să dobândească Și el, timp, să se odihnească.
Doar șase zile, și să șezi A șaptea zi, căutând tihnă, Căci este ziua de odihnă. De-i timpul seceratului – Sau poate al aratului – A șaptea zi să nu muncești – Să stai doar, să te odihnești.
Ferice e de omul care, Să facă acest lucru, are, Precum și de-al său fiu cari știe, În el, statornic să se ție, Păzind mereu, al Meu Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și stăpânindu-și brațul său, Ca să nu facă nici un rău!
Pe cei străini – ce-au să dorească De Domnul să se alipească Pentru ca să-I slujească Lui Iubind Numele Domnului, Păzind mereu al Lui Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și-arată că în stare sânt Să țină al Meu legământ –
Dacă îți vei opri, de-ndat’, Picioru-n ziua de Sabat Și nu vei mai găsi cu cale Să îți faci gusturile tale În a Mea sfântă zi și dacă Sabatul Meu are să-ți placă Și fi-va a ta desfătare, Ca să-l sfințești fără-ncetare Pe al tău Domn și Dumnezeu, Dacă Îl vei slăvi mereu Și dacă ai să Îl cinstești, Dacă nu te-ndeletnicești Mereu cu treburile tale, Dacă urmezi căile Sale Și nu te ții de drumul tău Care te duce doar la rău, Dacă apoi tu ai să știi Ca să te lași de flecării,
Iată, Eu mai voiesc apoi, Ca fiecare dintre voi, Pe maică-sa să o cinstească Și pe-al său tată; să păzească, Neîncetat, Sabatul Meu. Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu!”
Însă, atunci, fruntașul care, În sinagogă, e mai mare, Se-nfurie, că în Sabat, Iisus, un om, a vindecat. Către norod, el zise: „Sânt – Cum știm cu toții – pe pământ, Lăsate șase zile-n care Putem face orice lucrare! Veniți dar, să vă vindecați, În timpul lor! Nu așteptați, Să vină ziua de Sabat!”
Pe-acel ostrov, eu mă aflam Și-n ziua Domnului eram În Duhul, când am auzit, ‘Napoia mea, cum a vorbit Un glas puternic, răspicat, Ce poate fi asemănat Cu sunetul puternic, tare, Pe cari doar trâmbița îl are.