Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 23:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Iată acum, zilele care, Domnul le vrea, de sărbătoare, Pe cari le veți vesti-nainte, Și veți avea adunări sfinte:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Vorbește israelienilor și spune-le (din partea Mea): «Vă prezint acum care sunt sărbătorile lui Iahve cu ocazia cărora veți anunța adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile Mele!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Vorbește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Sărbătorile Domnului pe care le veți vesti sunt adunări sfinte: iată, ele sunt sărbătorile mele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Sărbătorile hotărâte ale Domnului pe care le veți vesti să fie adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile hotărâte ale mele.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 23:2
28 Mawu Ofanana  

El a mai zis: „Să vă grăbiți, O sărbătoare să vestiți Și tuturor să dați de știre Că e spre a lui Baal cinstire.” Oameni-aceia au făcut Așa precum li s-a cerut. O sărbătoare au vestit, După cum Iehu-a poruncit.


De-asemenea, ei aduceau Și jertfele ce se dădeau Lui Dumnezeu și se socot A fi drept ardere de tot, Așa cum fost-a așezat A fi în zile de Sabat, Percum și-n lună nouă, ori În zilele de sărbători. Ei făceau ce s-a poruncit, Prin obiceiul rânduit.


În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.


S-a hotărât ca despre el, Vești să se dea în Israel – De la Beer-Șeba începând Și pân’ la Dan, apoi, mergând – Ca la Ierusalim să vină Poporul, Paștele, să-l țină, Acolo-n cinstea Domnului, Căci sărbătoarea Paștelui, De mult nu s-a mai fost ținut, Așa precum era cerut.


După aceea, a fost dată Jertfa ce este necurmată, De lună nouă și cea care Se-aduce pentru sărbătoare. Pe lângă jertfele-arătate, De-asemenea au mai fost date Și jertfe care se vădeau De bună voie, că erau. Ele-au fost date Domnului, De către-ntreg poporul Lui.


Din trâmbițe răsunătoare, Sunați, în zi de sărbătoare, Când luna nouă o să vină Sau când apărea luna plină!


Când aste lucruri le-a zărit, Aron, îndată, a zidit Altar, vițelului acel, Strigând: „Mâine, în Israel, O sărbătoare o să fie! Aceasta are să se ție, Pentru a Domnului cinstire!”


Privește la Sion, căci iată Cetatea noastră minunată, Cetatea sărbătorilor Ținute de al nost’ popor! Ierusalimul, vor putea Ai tăi ochi, iarăși, a-l vedea, Ca o cetate pregătită Drept locuință liniștită, Ca și un cort ce-i așezat Pe veci, și nu va fi mutat, Căci toți ai lui țăruși vânjoși, Nicicând n-au să mai fie scoși, Iar frânghiile-i înnodate, N-au să mai fie dezlegate.


Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.


În ne-nțelegeri, vor putea Să judece, în legea Mea. Ei vor păzi ce-am poruncit, Legile ce le-am rânduit, Sau sărbătorile lăsate Și sfintele Mele Sabate.


În vremea ce o să urmeze, Voi face ca să înceteze, Cu totul, a ei bucurie. Nici sărbători n-au să mai fie. Lunile noi vor fi luate, Cu praznice și cu Sabate.


Vestiți un post și-o adunare, Care vor fi de sărbătoare. Pe cei bătrâni, să-i adunați Și-alăturea lor, să chemați Toți oamenii acei pe care, Locuitori, țara îi are. Mergeți la Casa Domnului Și-apoi strigați în fața Lui.


În mâini, trâmbițe să luați Și în Sion voi să sunați! Vestiți un post și-o adunare Care va fi de sărbătoare!”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


În acea zi, voiesc să știți Că trebuie ca să vestiți – Din nou – o sărbătoare mare; S-aveți o sfântă adunare, În care, voi veți fi opriți, Lucrări de slugă să-mpliniți. Acuma dar, vreau să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.


Aceste sărbători, mereu, Vor fi ale lui Dumnezeu. În ele, veți lua aminte Ca să vestiți adunări sfinte, Și să dați jertfe pregătite, A fi, de flăcări mistuite, Arderi de tot și daruri care Date vor fi, pentru mâncare. De-asemenea, atunci, și vite Vor trebui a fi jertfite, Și se vor da, după măsură, Și jertfele de băutură. Orișice jertfă pregătită, Se dă în ziua stabilită.


„Iată acum, zilele care Mai sunt zile de sărbătoare, Pe cari le veți vesti-nainte Și veți avea adunări sfinte, Mai dinainte pregătite, La vremurile potrivite:


Moise-a vorbit, în acest fel, Copiilor lui Israel, Și tot poporul a aflat Ce sărbători, Domnul le-a dat.


Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…


În zilele de bucurie Când, sărbători, au să se ție – Sau când aveți lunile noi – Din trâmbițe, să sunați voi. Atunci când jertfele, menite Arderi de tot, sunt pregătite, Și când, jertfe de mulțumire, Aduceți voi, să aveți știre, Din trâmbițe, ca să sunați, Căci dacă astfel vă purtați, Aminte-și va aduce-apoi, Al vostru Dumnezeu, de voi. Eu Domnul sunt. Voi fi, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


Acestea-s jertfele pe care, În zilele de sărbătoare, Le veți aduce, Domnului, Mereu, pentru cinstirea Lui, Pe lângă arderi pregătite A fi de flăcări mistuite; Pe lângă daruri de mâncare Ce sunt din a făinii floare; Pe lângă-a jertfelor măsură Cari date sunt, de băutură; Pe lângă jertfa cu menire De a aduce mulțumire, Atunci când, prin a ta voință Ai împlinit vreo juruință; Pe lângă darul așezat A fi, de bună voie, dat.”


Apoi, un praznic a urmat; Iisus, cu ai Săi, a plecat Pân’ la Ierusalim. Avea


„Doresc să știți bine, apoi, Ce luptă duc eu, pentru voi – Pentru cei care vă aflați În Laodiceea, dragi frați, Și pentru cei ce n-au putut, Fața, încă, să-mi fi văzut.


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa