Levitic 23:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Voi, două pâini, o să luați, Din case. Să le legănați Întâi, precum vă sunt cerute. Ele vor trebui făcute Numai din a făinii floare. Două zecimi de efă are Făina ce va fi luată, Pentru o pâine frământată. Când totul fi-va terminat, Coapte vor fi, cu aluat. Acestea-s roadele-ntâi date Și Domnului vor fi-nchinate.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca jertfă legănată. Să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă și să fie coapte după ce s-a dospit aluatul. Acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Să aduceți din locuințele voastre două pâini pe care le veți oferi ca sacrificiu legănat. Să fie făcute din făina conținută de două zecimi dintr-o efă. Făina să fie de cea mai bună calitate. Pâinile să fie coapte după ce coca lor a crescut sub acțiunea fermenților. Acestea sunt primele recolte aduse (și oferite) pentru Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca dar legănat; să fie făcute din două zecimi [de éfă] de făină aleasă și coapte cu aluat: sunt cele dintâi roade pentru Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Să aduceți din locuințele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte și într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca dar legănat din două zecimi de floarea făinii; să fie coapte cu aluat ca pârgă pentru Domnul.

Levitic 23:17 Mawu Ofanana

Neemia 10:37

Am hotărât ca fiecare, Din cea dintâi roadă pe care O va lua din plămădeală, Din daruri cari – fără-ndoială – Sunt jertfe date de mâncare, Din rodul pomilor pe care Livada lui o să îl dea, Din untdelemn de-asemenea Și-apoi din mustul viei lui Să îi dea Casei Domnului, O parte, pusă ca să fie De-ai Lui preoți, în visterie. Am hotărât ca fiecare, De pe pământul ce îl are, Parte să dea – fără-ndoială – Pentru Leviți, drept zeciuială. Aceste părți trebuiau date, De pe ogoarele aflate În preajma cetățuilor Ce sunt ale Leviților.

Exodul 22:29

Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.

Exodul 23:16

Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.

Exodul 23:19

S-aduci, în casa Domnului, Pârga din roada câmpului. Iedul care a fost tăiat, Nu-l fierbe-n laptele luat, ‘Nainte, de la mama lui – Deci de la mama iedului.”

Exodul 34:22

A săptămânilor serbare, Voiesc s-o țină, fiecare. O altă sărbătoare-apoi, Pe care-o veți mai ține voi, E-a roadelor pământului, La seceratul grâului; Iar sărbătoarea roadelor S-o țineți la culesul lor, Deci la sfârșitul anului.

Exodul 34:26

S-aduci în casa Domnului, Pârga din roada câmpului – Primele roade care sânt Luate de pe-al tău pământ. Nu fierbe carnea iedului, În lapte de la mama lui.”

Levitic 2:12

Din ceea ce-ntâi a rodit Pământul, este-ngăduit Ca să aducă fiecare, Câte o jertfă de mâncare. Din ele, nu va fi făcut Un dar, de un miros plăcut, Și nu veți arde acest dar – Adus din roade – pe altar.

Levitic 23:10

„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Când veți intra în țara care, Domnul, ca să vi-o deie, are, Din ceea ce-o să secerați Voi de pe câmpuri, să luați Un snop, să-l dați preotului, Ca pârgă-a secerișului.

Levitic 23:18

Afară de pâinile-aceste, O ardere de tot mai este De trebuință, Domnului. Astfel, Îi veți aduce Lui, Și șapte miei de-un an – miei care, Fără cusur, sunt, fiecare. Veți mai aduce un vițel Și doi berbeci, pe lângă miel. La toate-acestea, nu uitați Apoi, să mai adăugați Și darul vostru de mâncare; Să-l însoțească fiecare, Cu jertfa pentru băutură. Acestea fi-vor, ca măsură, Precum sunt cele-obișnuite Care, de foc, sunt mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Levitic 7:13

Pe lângă turtele acele – Va fi și pâine, dăruită. Aceasta trebuie dospită, Pentru că pâinea, loc, își are, În darul său, pentru mâncare Și însoțește jertfa lui, De laudă a Domnului Și jertfa a cărui menire Este a fi de mulțumire.

Numeri 15:17

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Numeri 18:12

Roada dintâi, adusă Mie, Ți-o dăruiesc: a ta să fie. Tot cei mai bun, din untdelemn, Din must și grâu, Eu te îndemn Să iei și-apoi să folosești.

Numeri 18:13

De-asemeni, o să mai primești Rodul dintâi al câmpului, Care adus e, Domnului. Din ele, va putea oricine – Care din casa ta provine – A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar a fi curat.

Numeri 28:26

„Când de pe câmp veți strânge voi Întâiul rod, să știți apoi, Să Îi aduceți Domnului, Un dar, ca jertfă-n fața Lui. Să dați ăst dar pentru mâncare, Numai la sărbătoarea care Înseamnă, pentru-al vost’ popor, Sfârșitul săptămânilor, Care – precum v-am arătat – La Cincizecime, e serbat. În acea zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Lucru de slugă, nimenea, Să facă-atunci, nu va putea.

Matei 13:33

Când astă pildă a sfârșit, O alta le-a istorisit: „Împărăția cerului E-asemeni aluatului, Ce de-o femeie-a fost luat Și în făină-a fost lăsat – În trei măsuri – de a dospit Tot ce fusese plămădit.”

Romani 8:23

Și nu doar ea – vedeți și voi – Suferă-acuma, ci și noi – Aceia cari am dobândit Primele roade ce-au venit Din partea Duhului – când stăm Și, înfierea, așteptăm – Adică o răscumpărare A trupurilor pieritoare.

1 Corinteni 15:20

Însă, Hristos a înviat! Dintre cei morți, S-a ridicat – Așa după cum bine știți – El, pârga celor adormiți.

Iacov 1:18

De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.

Revelația 14:4

Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.