Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 23:10 - Biblia în versuri 2014

10 „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Când veți intra în țara care, Domnul, ca să vi-o deie, are, Din ceea ce-o să secerați Voi de pe câmpuri, să luați Un snop, să-l dați preotului, Ca pârgă-a secerișului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o voi da și veți aduna recolta, să aduceți preotului un snop din primele roade ale secerișului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 „Spune-le israelienilor: «Când veți intra în țara pe care v-o voi da și veți aduna recoltele, să aduceți preotului un snop din primele rezultate ale secerișului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 „Vorbește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Când veți intra în țara pe care eu v-o dau și veți secera holdele ei, să aduceți la preot un snop, primul rod al secerișului vostru!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara pe care v-o dau și când veți secera semănăturile, să aduceți preotului un snop, ca pârgă a secerișului vostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau și veți secera secerișul ei, atunci să aduceți la preot un snop din pârga secerișului vostru.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 23:10
22 Mawu Ofanana  

Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.


Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.


S-aduci, în casa Domnului, Pârga din roada câmpului. Iedul care a fost tăiat, Nu-l fierbe-n laptele luat, ‘Nainte, de la mama lui – Deci de la mama iedului.”


A săptămânilor serbare, Voiesc s-o țină, fiecare. O altă sărbătoare-apoi, Pe care-o veți mai ține voi, E-a roadelor pământului, La seceratul grâului; Iar sărbătoarea roadelor S-o țineți la culesul lor, Deci la sfârșitul anului.


S-aduci în casa Domnului, Pârga din roada câmpului – Primele roade care sânt Luate de pe-al tău pământ. Nu fierbe carnea iedului, În lapte de la mama lui.”


Cele dintâi roade luate Din câmpuri, lor le vor fi date. De-asemenea, le va fi dată Și partea ce e ridicată Din toate darurile care Aduse sunt, pentru mâncare. Pârga făinii voastre, voi, La preoți, o veți da apoi, Căci astfel, are să se lase, Mereu, peste-ale voastre case Și peste-ale voastre cărări, Noian de binecuvântări.


„Atuncea când o să intrați În Canaan, când o să stați În țara de cari aveți știre Că vă voi da-o-n stăpânire, De cumva întâmpla-se-va, Pe-o casă, să trimit, cumva, O rană care se vădește A fi de lepră, trebuiește


Snopul acel cari va fi dat, De preot trebuie luat Și legănat în fața Lui – Adică-n fața Domnului. Spre a putea a fi primit Lucrul acesta, împlinit Are să fie, imediat – A doua zi – după Sabat.


Voi, două pâini, o să luați, Din case. Să le legănați Întâi, precum vă sunt cerute. Ele vor trebui făcute Numai din a făinii floare. Două zecimi de efă are Făina ce va fi luată, Pentru o pâine frământată. Când totul fi-va terminat, Coapte vor fi, cu aluat. Acestea-s roadele-ntâi date Și Domnului vor fi-nchinate.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atuncea când o să intrați, În țară, și-o să v-așezați, Apoi în ea să locuiți,


„Când de pe câmp veți strânge voi Întâiul rod, să știți apoi, Să Îi aduceți Domnului, Un dar, ca jertfă-n fața Lui. Să dați ăst dar pentru mâncare, Numai la sărbătoarea care Înseamnă, pentru-al vost’ popor, Sfârșitul săptămânilor, Care – precum v-am arătat – La Cincizecime, e serbat. În acea zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Lucru de slugă, nimenea, Să facă-atunci, nu va putea.


Iar dacă sfinte s-au vădit Primele roade, negreșit, Și plămădeala-asemenea, Trebuie sfântă-a fi și ea. Când rădăcina – să știți voi – E sfântă, ramurile-apoi, De-asemenea, sfinte-s și ele.


„Când vei începe-a secera Grâul din câmp, vei număra Zilele care au să vie, Ca șapte săptămâni să fie.


De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.


Când preoții și-au înmuiat Talpa, în apele aflate, Pe lângă maluri, revărsate – La seceriș, râul Iordan Se varsă-n fiecare an –


Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.


În acest fel, s-a așezat Naomi, în al ei ținut, Având-o pe-a ei noră, Rut. Timpul în care a sosit La Betleem, s-a potrivit Cu strânsul roadei câmpului – La secerișul orzului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa