9 Poruncile! Să le-mplinească Și astfel, să nu-i pedepsesc, Cu moartea, căci Îmi necinstesc Aceste lucruri ce sunt sfinte. De-aceea, zic: „Luați aminte, La tot ce-am să vă poruncesc! Eu, Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”
9 Să păzească poruncile Mele, ca să nu-și ia pedeapsa pentru păcatul lor și să nu moară pentru că au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care îi sfințesc.
Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”
În spatele perdelei dar, Tămâia s-o pună pe jar. Dacă tămâia-n acel loc Are a fi pusă pe foc, Va face-n fața Domnului, Un nor de fum. Menirea lui E de-a-nveli-n pâcla-i subțire, Capacul pentru ispășire Cari, pe chivot, e așezat. În acest fel, va fi cruțat De la pieire; iar apoi, Se va întoarce înapoi
„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.
Păziți dar, ce v-am poruncit Și nu luați vreun obicei, Urât de Mine, de la cei Care, aici, au locuit, ‘Nainte de a fi venit, În astă țară, voi să stați. Păziți-vă! Nu vă spurcați, Căci sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
Cei care – făr’ a fi lăsați – Au să mănânce, apăsați Ajunge-vor, de-al lor păcat, Pentru că nu M-au ascultat Și n-au păzit lucrul cel sfânt Precum le-am spus. Eu, Domnul sânt, Acela care Îi sfințesc. Păziți tot ce vă poruncesc!”
Ai lui Israel fii să știe Că nu au voie ca să vie, La cortul Meu. În nici un fel, Să nu se-apropie de el, Să nu se-ntâmple, bunăoară – Ca vinovați fiind – să moară.
Nu vă veți face vinovați, De vreun păcat, de procedați Așa precum v-am învățat – Adică de veți fi luat, Mai întâi, darul Domnului, Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui. În felu-acesta, voi să știți Că nu aveți să pângăriți Darul adus de-acest popor, Spre a fi dat Domnului lor. Numai așa, veți fi păziți, De moarte fiind ocoliți.”
„Pe al tău Domn și Dumnezeu, Trebuie să-L iubești, mereu. Păzește-I legea, ne-ncetat, Poruncile ce ți le-a dat Și ține rânduiala Lui Și-nvățătura Domnului.