18 „Să duci porunca Domnului, Pentru Aron și fiii lui, Și pentru-ntregul Israel! Vorbește-le, în acest fel: „Dacă din Israel, oricine Voiește a veni la Mine, Cu jertfe cari să le socot A-Mi fi drept ardere de tot, Sau dar, dat prin bunăvoință, Trebuie-a ști acea ființă, Oricine-ar fi cei care vin – Fiu din Israel, sau străin –
18 „Vorbește-le lui Aaron, fiilor săi și tuturor fiilor lui Israel și spune-le: «Toți bărbații din Casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care își vor aduce ofranda ca jertfă pentru împlinirea jurămintelor lor sau ca daruri de bunăvoie, pe care ei le aduc Domnului ca ardere-de-tot,
18 „Vorbește lui Aaron, fiilor lui și tuturor israelienilor astfel: «Toți bărbații dintre descendenții lui Israel și toți străinii din poporul Israel care vor dori să aducă un sacrificiu ars integral închinat lui Iahve, indiferent că este unul pentru respectarea jurămintelor lor sau ca dar benevol,
18 „Spune-le lui Aaròn și fiilor lui și tuturor fiilor lui Israél: «Oricine din casa lui Israél sau dintre străinii din Israél care aduce darul său pentru orice vot sau orice dar voluntar Domnului ca ardere de tot,
18 „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și tuturor copiilor lui Israel și spune-le: ‘Orice om din casa lui Israel sau dintre străinii din Israel care va aduce o ardere-de-tot Domnului, fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bunăvoie,
18 Vorbește lui Aaron și fiilor lui și tuturor copiilor lui Israel și spune‐le: Oricine din casa lui Israel sau din cei ce stau vremelnic în Israel își va aduce darul, după toate juruințele lor și după toate darurile lor de bună voie pe care le aduc ei ca ardere de tot Domnului;
Levitul Core, acel care, Pe Imna, drept părinte-l are – Și care fost-a rânduit Ca ușier la răsărit – Fusese supraveghetor Al tuturor darurilor Cari pentru Domnul se adună, Date fiind, de voie bună. Acestea erau daruri care Se închinau prin ridicare. În grija lui – de-asemenea – Și lucruri sfinte, mai avea.
Pricina laudelor care Le voi aduce-n adunare, Tu Doamne ai să fii mereu, Iar a mea juruință, eu Am s-o-mplinesc necontenit, În fața celor ce-au vădit Că teamă au avut de Tine.
Căci ale mele jurăminte, Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte, Și-o moștenire-mi dăruiești, De care îi învrednicești Pe toți cei cari în astă lume Știu să se teamă de-al Tău Nume.
Mielul pe care-o să-l tăiați, Va fi de parte bărbătească Și-un an trebuie să-mplinească. De-asemeni, trebuie să fie Fără cusur. Să se mai știe Că este voie să aveți, Ori miel, ori ied, precum puteți.
Dacă făcut-ai, cu credință, Lui Dumnezeu, vreo juruință, Ai grijă să nu zăbovești, Ci grabnic să o împlinești Căci Lui nu-I plac – să iei aminte – Acei care-s lipsiți de minte. De-aceea îți zic: te grăbește Și, ce-ai jurat, înfăptuiește!
Dacă un om vine, în urmă, Și va aduce-un dar din turmă, Din miei sau capre – cum va vrea – Ca ardere de tot să-l dea, Două cerințe să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie.
„Copiilor lui Israel, Le spune: „Dacă, un dar, vrea – Un om – lui Dumnezeu, să-I dea, Să știe cum că darul dat, Din vite trebuie luat – Deci din cireadă sau din turmă.
„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.
Dacă vreun om, din Israel – Sau vreun străin aflat în el – Ucide-o fiară, la vânat, Ori păsări, bune de mâncat, Să verse sângele pe care Al său vânat, în el, îl are, Căci trebuie, cu a sa mână, Să-l învelească, în țărână,
Afară de acestea, voi Aveți a mai păzi apoi, Sabatele lui Dumnezeu. Cu daruri să veniți, mereu. Aduceți jertfele făcute – Așa precum au fost cerute – Spre-a împlini o juruință. Aduceți toți – după putință – Daruri, care vor fi făcute, De bunăvoie și plăcute Vor fi în fața Domnului, Când fi-vor înaintea Lui.
Dacă aduce cineva, Un dar, care e dat, cumva, Spre a-mplini o juruință, Sau poate-i dat după dorință – Adică dat e, Domnului, Prin bunăvoia omului – De-asemeni, carnea jertfelor, Pân’ la ivirea zorilor Va trebui a fi mâncată.
Faceți să fumege, de-ndat’, Jertfele cari, cu aluat Făcute sunt și au menire De jertfe pentru mulțumire! Trâmbițe-n mâini să vă luați, Cu ele ca să trâmbițați! Vestiți-vă voi, fiecare, Ce daruri dați pentru mâncare, Precum și cele ce se-adună, Date fiind de voie bună! Vestiți ce daruri sunt făcute Și faceți-le cunoscute! Deci voi, fii ai lui Israel, Să faceți dar, în așa fel, Precum vă place, tot mereu!” – Spusese Domnul Dumnezeu.
Corăbierii s-au temut De Domnul – după ce-au văzut Toate acestea – mult mai tare, Și Îi făcură fiecare, Acolo, câte-o juruință, Cum au crezut de cuviință. Apoi, o jertfă au adus Spre-al îmbuna pe Cel de Sus.
Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…
„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Când veți voi să dăruiți Jertfe, pe cari să le socot Să fie drept arderei de tot Ce sunt de flăcări mistuite, Aduse spre a fi-mplinite Ori niște juruințe, sau Poate sunt jertfe ce se dau De bunăvoie, jertfe care Le-aduceți la vreo sărbătoare, Din turme și cirezi luați Jertfa pe care vreți s-o dați. Prin ele, un miros plăcut, Îi va fi Domnului făcut.
Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit
Iată acum, ce nu se poate Ca să mâncați voi, în cetate: Nu veți putea, fără-ndoială, Din grâul dat ca zeciuială Ca să mâncați; de-asemenea, Nu veți putea din must a bea; Opriți vor fi, de la mâncare, Primii născuți pe cari îi are Cireada, sau turma de oi; Sunteți opriți a mânca voi, Din darul ce-i de trebuință Spre-a împlini o juruință, Din darurile ce se-adună – Cari date sunt de voie bună – Din primul rod al câmpului.
În locu-ales, trebuie-apoi Ca, jertfe, să aduceți voi Și zeciuiala Domnului Și primul rod al câmpului, Sau daruri care sunt menite La juruințele-mplinite, Ori daruri care se adună Și date sunt de voie bună, Precum și-ntâi născuții care Și turma și cireada-i are.
Apoi – după-mplinirea lor – Serbarea săptămânilor S-o prăznuiești și fiecare S-aducă jertfele pe care, De bună voie-o să le dea, Așa după cum va putea, Din ceea ce a căpătat, Când fost-a binecuvântat, De către Domnul Dumnezeu.