Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 22:16 - Biblia în versuri 2014

16 Cei care – făr’ a fi lăsați – Au să mănânce, apăsați Ajunge-vor, de-al lor păcat, Pentru că nu M-au ascultat Și n-au păzit lucrul cel sfânt Precum le-am spus. Eu, Domnul sânt, Acela care Îi sfințesc. Păziți tot ce vă poruncesc!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 dându-le voie acestora să mănânce din ele, fiindcă ar aduce asupra lor o nelegiuire de care s-ar face vinovați. Căci Eu sunt Domnul Care îi sfințesc»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 permițându-le acestora să mănânce din ele; pentru că și-ar asuma un păcat de care s-ar face vinovați. Să procedeze așa pentru că Eu sunt Iahve, Cel care îi sfințesc!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 ei vor face să poarte asupra lor vinovăția păcatului că au mâncat din lucrurile lor sfinte: eu sunt Domnul care îi sfințește»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 ei vor face să apese astfel asupra lor păcatul de care s-ar face vinovați mâncând din lucrurile sfinte: căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 și să nu‐i facă să poarte nelegiuirea de vină mâncând din lucrurile lor sfinte, căci eu sunt Domnul care îi sfințesc.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 22:16
15 Mawu Ofanana  

Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.


În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.


„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.


Poruncile-Mi, să le-mpliniți Și legile-Mi să le păziți, Căci Eu sunt Domnul Cel ceresc – Eu sunt Cel care vă sfințesc.


El, astfel, o să se ferească, Sămânța, să își necinstească În mijlocul poporului, Căci Eu sunt Dumnezeul lui, Pe care, preotu-L slujește – Sunt Domnul care îl sfințește.”


Dar să nu meargă, la perdea, Cari înlăuntru e aflată. Să nu se-apropie, vreodată, Nici de altarul Domnului – Din pricina metehnei lui – Ca nu cumva să-Mi necinstească, Prin meteahana sa trupească, Locașurile Mele, sfinte. De-aceea, să luați aminte, La tot ce Eu vă poruncesc: Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”


Să-l socotești sfânt, pe cel care I-aduce Domnului mâncare. El – pentru tine – este sfânt, Căci sfânt, de-asemeni, și Eu sânt – Eu, Domnul care vă sfințește.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Poruncile! Să le-mplinească Și astfel, să nu-i pedepsesc, Cu moartea, căci Îmi necinstesc Aceste lucruri ce sunt sfinte. De-aceea, zic: „Luați aminte, La tot ce-am să vă poruncesc! Eu, Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să mănânce cineva, A treia zi, din jertfa lui, Pe care-a dat-o Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire, Omul acel, să aibă știre, Că jertfa nu-i va fi primită Și nici dorința împlinită; Căci ceea ce înfăptuiește, O urâciune se vădește. Oricine va mânca, din ea, De-asemeni, vină, va avea.


Către Aron, Domnu-a vorbit: „Tu, ai tăi fii și, negreșit, Și casa celui ce ți-e tată, O să purtați de-acuma, iată, Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor – Făcute în locașul sfânt. Tu – și cei care fii îți sânt – Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor Acelea ce s-au săvârșit În timpul când ați împlinit Slujba de preoți – s-o purtați.


Nu vă veți face vinovați, De vreun păcat, de procedați Așa precum v-am învățat – Adică de veți fi luat, Mai întâi, darul Domnului, Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui. În felu-acesta, voi să știți Că nu aveți să pângăriți Darul adus de-acest popor, Spre a fi dat Domnului lor. Numai așa, veți fi păziți, De moarte fiind ocoliți.”


Nebuni și orbi! Spuneți-Mi, care, În mintea voastră, e mai mare? E aurul, sau e Templul Care sfințește aurul?


În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa