Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 21:6 - Biblia în versuri 2014

6 Deci pentru al lor Dumnezeu, Preoții, sfinți, vor fi, mereu. Ei trebuie să se păzească Și nu cumva, să necinstească Chiar Numele lui Dumnezeu, Pentru că ei I-aduc, mereu, Domnului, jertfe mistuite De foc și care sunt menite A fi a Domnului mâncare. Deci sfinți să fie fiecare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu batjocorească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, pâinea Dumnezeului lor; de aceea să fie sfinți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu profaneze numele Lui; pentru că ei aduc lui Iahve sacrificiile consumate de foc și mâncarea închinată Dumnezeului lor. Acesta este motivul pentru care trebuie să fie sfinți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu profaneze numele Dumnezeului lor; căci ei sunt cei care aduc Domnului jertfele mistuite prin foc, pâine pentru Dumnezeul lor; [de aceea] să fie sfinți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor, de aceea să fie sfinți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească numele Dumnezeului lor; căci ei aduc jertfele arse cu foc ale Domnului, pâinea Dumnezeului lor: deci să fie sfinți.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 21:6
20 Mawu Ofanana  

Apoi, am zis poporului: „Voi toți sunteți ai Domnului, Pentru că Lui – dragii mei frați – Acum Îi sunteți închinați. La vase să luați aminte, Pentru că ele-s lucruri sfinte. Argintul ce s-a numărat Și aurul acesta-i dat De bună voie, Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.


Toți preoții cari vor putea, De Mine, a se-apropia, Să se sfințească, poruncesc, Să nu cumva să îi lovesc Apoi, cu moarte, și pe ei.”


„O tablă – de aur curat – Să faci. Pe ea, va fi săpat Întocmai precum se sculptează Când pe peceți se încrustează. Aste cuvinte să le pui, Pe ea: „Sfințenie Domnului”.


Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.


„Haideți! Din Babilon, plecați! Nu vă atingeți, nu luați Nimic ce este necurat! Ieșiți afară, de îndat’! Ieșiți dar, și vă curățați Voi toți acei care purtați Vasele Domnului! Ieșiți,


În sfântul Meu Locaș, apoi, Niște străini ați adus voi, A căror inimă se-arată Că împrejur nu e tăiată, Iar carnea lor, de-asemenea, Tot netăiată e și ea. Oameni-aceștia Mi-au spurcat Casa, în ea, când au intrat. Grăsimea, pâinea Mea apoi, Și sângele le-ați adus voi În fața urâciunilor Avute de al vost’ popor Și rupt-ați legământul Meu, Pe cari, cu voi, l-am făcut Eu.


Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.


Întotdeauna, vei veghea Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești Copiii. Să nu pângărești Tu, Numele Meu, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


Ca, strâmb, să nu mărturisiți – Când pe-al Meu Nume, voi jurați – Ca să n-ajungeți vinovați Că necinstiți Numele Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu Și totodată, Domnul sânt!


Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.


„Vorbește-i lui Aron și zi-i: „Nimeni, din al tău neam – să știi – Sau din urmașii tăi, pe care, Îi vei avea, de cumva are Vreo meteahană-n trupul lui, Să nu-i aducă, Domnului, Mâncarea. De asemenea,


Deci lui Aron, tu să îi spui Că orice om, din neamul lui Care, vreo meteahană are, Oprit e, jertfa de mâncare, Să o aducă, Domnului. Să nu vină, în fața Lui, S-aducă jertfele menite A fi, de flăcări, mistuite, Dacă cumva, din întâmplare, Al său trup, vreo meteahnă, are.


Dar să nu meargă, la perdea, Cari înlăuntru e aflată. Să nu se-apropie, vreodată, Nici de altarul Domnului – Din pricina metehnei lui – Ca nu cumva să-Mi necinstească, Prin meteahana sa trupească, Locașurile Mele, sfinte. De-aceea, să luați aminte, La tot ce Eu vă poruncesc: Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”


Să-l socotești sfânt, pe cel care I-aduce Domnului mâncare. El – pentru tine – este sfânt, Căci sfânt, de-asemeni, și Eu sânt – Eu, Domnul care vă sfințește.


Tot ce se ia din acest dar, Ars o să fie, pe altar, De către preot. Vreau să știți Că tot ceea ce-o să jertfiți Este mâncarea potrivită Pentru o jertfă mistuită De către para focului, Adusă-n fața Domnului.


Și-a zis: „Vedea-vom cine-i sfânt, Căci mâine-n fața Domnului, Vom ști cu toți care-s ai Lui. Aceia numai vor putea, De El, de-a se apropia, Pentru că-i lesne de-nțeles Căci cei pe care i-a ales Îngăduință vor avea, De El, de-a se apropia.


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Să aveți grijă, tot mereu, Ca să-Mi aduceți darul Meu – Dar de mâncare potrivită, Adus la vremea hărăzită – Hrană din jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, În fața Mea, va fi făcut.”


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa