Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 21:5 - Biblia în versuri 2014

5 În cap, preotul să nu-și facă, Nicicând, un loc pleșuv, chiar dacă Are un mort apropiat. De-asemeni, nu-și va fi tăiat Semne, în carne – să se vadă. Nici colțul bărbii, să nu-și radă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Preoții să nu se radă pe cap, să nu-și taie perciunii și să nu-și facă tăieturi în piele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Preoții să nu se radă pe cap, să nu își taie perciunii și să nu își facă tăieturi în piele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 [Preoții] să nu-și radă capul, să nu-și tundă colțurile bărbii și să nu-și facă tăieturi pe trup!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Preoții să nu-și facă un loc pleșuv în cap pentru un mort, să nu-și radă colțurile bărbii și să nu-și facă tăieturi în carne.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Să nu‐și radă un loc pe cap și să nu‐și tundă laturile bărbii și să nu‐și facă tăieturi în carne.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 21:5
12 Mawu Ofanana  

La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire.


Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”


N-au să mai fie nevoiți Să-și radă capul, dar să știți Că nici n-au să îngăduiască, În voie, părul să le crească.


„Tu, fiu al omului, să iei, O sabie. Tăișul ei Să fie-atât de ascuțit, Precum e briciul, negreșit. Capul îți rade-apoi cu ea, Și barba de asemenea. O cumpănă de cântărit Să ai acolo, negreșit, Să poți, apoi, să cântărești Părul și să îl împărțești.


Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.


Căci e fruntaș considerat Și nu poate ca necurat A fi făcut că și-a întins Mâna și, morții, i-a atins.


Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”


Taieți mândrețea pletelor, Din pricina copiilor Iubiți. Lărgește-ți pleșuvia, Precum un vultur, căci robia, Asupra lor, iată că vine Și îi va depărta de tine!


„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa