Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.
Levitic 21:22 - Biblia în versuri 201422 Îngăduit îi este lui Ca, din mâncarea Domnului – Fie că lucrurile-s sfinte, Fie că ele sunt prea sfinte – Pentru folosul său, să ia. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească22 El va putea să mănânce din pâinea Dumnezeului său, atât din cea preasfântă, cât și din cea sfântă. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201822 El va putea totuși mânca din pâinea (închinată) Dumnezeului lui: atât din cea foarte sfântă, cât și din cea sfântă. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202022 Din pâinea [prezentată] pentru Dumnezeul lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, poate să mănânce. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu22 Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193122 Să mănânce pâinea Dumnezeului său din cele prea sfinte și din cele sfinte, Onani mutuwo |
Levitic 21:22
19 Mawu Ofanana
„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.
S-aducă mielu-n locul sfânt – Deci unde dobitoace sânt Aduse-a fi sacrificate, Pentru a fi, drept jertfe, date. Acolo fi-va-njunghiat Mielul care a fost luat. Al preotului o să fie Acesta, căci – precum se știe – Al său e orice dobitoc Adus ca jertfă-n acel loc, Fie că jertfa este dată De ispășit, sau e luată Jertfă de vină. Să se știe Că acest lucru o să fie, Pentru Israel, pe pământ, Un lucru care e prea sfânt.
Dar să nu meargă, la perdea, Cari înlăuntru e aflată. Să nu se-apropie, vreodată, Nici de altarul Domnului – Din pricina metehnei lui – Ca nu cumva să-Mi necinstească, Prin meteahana sa trupească, Locașurile Mele, sfinte. De-aceea, să luați aminte, La tot ce Eu vă poruncesc: Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”
Tot ce urmează, dăruit Să fie, cum făgăduit I-a fost lui Dumnezeu, nu are A fi apoi, scos la vânzare. Ce s-a promis că va fi dat, Nu poate fi răscumpărat – Fie el om sau dobitoc, Ori un ogor sau poate-un loc Dintr-o moșie-a omului. Ceea ce-I dați voi, Domnului, Când faceți o făgăduință, Trebuie să aveți știință Că toate-aceste acum sânt Un lucru care e prea sfânt.
Când dimineață se va face, Preotul trebuie să-mbrace Izmenele, tunica lui, Ca goliciunea trupului, Cu ele, să și-o învelească, Pentru că o să trebuiască Să strângă dar, cenușa toată, Cari e-n altar, și să o scoată Afar-apoi, din vatra lui. La poalele altarului, Cenușa fi-va lepădată, Pentru că ea e adunată Din focul ce a mistuit Jertfa, cari Mi s-a dăruit.
Iată dar, vreau ca să se știe, Precum că Eu am să-ți dau ție – Și fiilor și fiicelor – Tot ce aduce ăst popor, Ca daruri sfinte, Domnului, Prin ridicare-n fața Lui. Acesta e un legământ De necălcat, pe-acest pământ. El trebuie ca să se ție, În fața Mea, pe veșnicie. Legea aceasta-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”
Zotsatsa