Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 20:3 - Biblia în versuri 2014

3 Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Eu Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moleh pe unul dintre fiii săi, Mi-a întinat Sfântul Lăcaș și a batjocorit Numele Meu cel sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Eu Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și îl voi elimina din poporul lui; pentru că și-a dat fiii (ca ofrandă) lui Moleh și Mi-a murdărit sanctuarul, profanând numele Meu care este sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Eu îmi voi întoarce fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat din descendența sa lui Molóh, întinând astfel sanctuarul meu și profanând numele meu cel sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și Eu Îmi voi întoarce Fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat Locașul Meu cel Sfânt și a necinstit Numele Meu cel sfânt.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și îmi voi pune fața împotriva omului aceluia și‐l voi stârpi din mijlocul poporului său, căci a dat din sămânța sa lui Moloh ca să întineze locașul meu cel sfințit și să pângărească numele meu cel sfânt.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 20:3
16 Mawu Ofanana  

Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”


Tu, casă a lui Israel, Ascultă ce a zis Acel Care e Domn și Dumnezeu: „Duceți-vă dar, vă-ndemn Eu, Pe-ai voștri idoli să-i slujiți! După aceea, o să știți, Pe Mine să Mă ascultați Și nu o să mai căutați Să pângăriți Numele Meu Cel sfânt, tot aducând, mereu, Toate-ale voastre daruri care Date au fost pentru mâncare, La cei cărora le slujeați, Pe care idoli îi aveați!


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.


Vei despărți, în acest fel, Întregul neam din Israel, De tot ce este necurat. Numai așa va fi cruțat, Ca să nu piară ăst popor, Din pricina-ntinării lor – Al celor care pângăresc, Când – necurați – se dovedesc, Locașul, cortul Domnului Din mijlocul poporului.


„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.


Întotdeauna, vei veghea Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești Copiii. Să nu pângărești Tu, Numele Meu, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


Ca, strâmb, să nu mărturisiți – Când pe-al Meu Nume, voi jurați – Ca să n-ajungeți vinovați Că necinstiți Numele Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu Și totodată, Domnul sânt!


Dacă poporul, bunăoară, Pe omu-acela, nu-l omoară – Pe cel cari, un copil, și-a dat, Pentru Moloh – ne-ntârziat,


Deci pentru al lor Dumnezeu, Preoții, sfinți, vor fi, mereu. Ei trebuie să se păzească Și nu cumva, să necinstească Chiar Numele lui Dumnezeu, Pentru că ei I-aduc, mereu, Domnului, jertfe mistuite De foc și care sunt menite A fi a Domnului mâncare. Deci sfinți să fie fiecare.


Acela care o să fie În stare de necurăție – Și va mânca, cu bună știre, Din jertfa pentru mulțumire Ce-a fost adusă Domnului – Din mijlocul poporului, Voiesc să fie nimicit!


De-asemeni, dacă a-ndrăznit Ca să mănânce cineva, Din jertfa Domnului, cumva, După ce, mâna, își va pune – Fără să vrea – pe-o spurcăciune, Cari omenească se vădește; Sau de cumva, se nimerește A fi într-un anume loc Și va atinge-un dobitoc Pe care necurat îl știe; Sau de atins are să fie De orice altă spurcăciune Și vine-apoi, pentru a pune Mâna, pe darul Domnului, Pentru-a mânca din jertfa Lui Cari pentru mulțumire-i dată, Să fie nimicit îndată, Pentru fărădelegea lui, Din mijlocul poporului!”


Acela care a atins – Întâmplător sau înadins – Un mort, și nu se curățește, Să știți că astfel, pângărește Cortu-ntâlnirii. Negreșit, Acela fi-va nimicit, Din mijlocul lui Israel, Pentru că, peste omu-acel, N-a fost stropită apa care Se folosea la curățare, Iar omul nu este curat. El a rămas tot necurat, Necurăția omului Aflându-se asupra lui.


Un om cari este necurat Și care nu s-a curățit, Are să fie nimicit, Căci prin necurăția lui, Locașul sfânt al Domnului, Omul acel l-a pângărit Că, peste el, nu s-a stropit, Apa ce are drept menire Apă a fi, de curățire. Să-l nimiciți, din Israel, Căci necurat e omu-acel.


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Peste toți cei neprihăniți, Întotdeauna, ațintiți Se află ochii Domnului, Și-aminte ia urechea Lui, La rugăciunile pe care Ei I le fac, fără-ncetare. Întoarsă-i fața Domnului, Doar împotriva omului Cari face răul.” Însă, cine –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa