Levitic 20:2 - Biblia în versuri 2014

² „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Dacă un om, dintre cei care, Israelul, drept fii, îi are – Sau dacă un străin, din cei Care vor locui cu ei – Pe-un fiu al său, are să-l ia, Pentru Moloh ca să îl dea, Omul acela – negreșit – Cu moartea, fi-va pedepsit: Întreg poporul țării are, Cu pietre, ca să îl omoare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² „Să le spui fiilor lui Israel: «Dacă vreun om dintre fiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel va da lui Moleh pe unul dintre copiii săi, să fie pedepsit cu moartea. Poporul țării să-l omoare cu pietre.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Să le mai spui israelienilor: «Dacă vreunul dintre israelieni sau dintre străinii care locuiesc în Israel își vor oferi copiii lui Moleh (ca sacrificiu), acel om să fie pedepsit cu moartea! Poporul din țară să îl omoare cu pietre.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² „Spune-le fiilor lui Israél: «Oricine, dintre fiii lui Israél sau dintre străinii care locuiesc în Israél, dă din descendența sa lui Molóh să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Spune copiilor lui Israel: ‘Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din țară să-l ucidă cu pietre.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Spune și copiilor lui Israel: Oricine dintre copiii lui Israel sau dintre străinii de loc care stau vremelnic în Israel va da din sămânța sa lui Moloh, să fie omorât: poporul țării să‐l ucidă cu pietre.

Levitic 20:2 Mawu Ofanana

1 Regi 11:7

De-aceea, el a construit – Pe muntele acela care Ierusalimu-n față-l are – Un loc înalt și l-a-nchinat Lui Chemoș – zeul adorat De Moabiți. Tot acel loc, L-a închinat și lui Moloc, Acela cari era slăvit De întreg neamul Amonit.

2 Regi 17:17

Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.

2 Regi 23:10

Tofetul nu a fost cruțat, Căci al lui Iuda împărat A dat porunci ca, negreșit, Și el să fie pângărit. În valea fiilor pe care Poporul lui Hinom îi are, Tofetul se afla zidit. Astfel, el fost-a pângărit, Ca nimenea – din acel loc – Să nu-și mai treacă-apoi, prin foc, Copiii, cum obișnuiau, Când lui Moloh se închinau.

2 Cronici 28:3

Până în valea cea pe care Al lui Hinom popor o are, Ahaz, cu slugile, s-a dus Unde tămâie a adus Și-a ars-o-n cinstea zeilor Cari sunt străini de-al său popor. El s-a purtat atât de rău, Încât chiar și pe fiul său, Prin foc, în urmă, l-a trecut Așa precum au mai făcut Popoarele ce-au fost aflate, În țară, și-apoi alungate, De către Dumnezeu, când El Țara a dat, lui Israel.

2 Cronici 33:6

În valea fiilor pe care, Hinom, urmași, în lume-i are, Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău, Și-a mâniat pe Domnul său.

Psalmi 106:38

Sângele cel nevinovat Al fiilor, ei l-au vărsat În cinstea zeilor pe care Țara Canaanului îi are Și cu omoruri ei spurcară Moșia ce o căpătară.

Ieremia 32:35

În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”

Ieremia 7:31

Locuri înalte, apoi – iată – În valea Ben-Hinom chemată Și la Tofet, ei au zidit, Unde – în urmă – au jertfit Pe-ale lor fiice și pe fii, Căci arși au fost ai lor copii. Lucrul acesta l-au făcut, Chiar dacă Eu nu l-am cerut. Astfel de lucruri, negreșit, Nicicând Eu nu am poruncit. Așa ceva nu se putea Să fi trecut prin mintea Mea.”

Езекиел 20:26

De-asemenea, Eu i-am spurcat Prin darurile ce le-au dat – Prin toate darurile care Menite-au fost pentru mâncare – Atuncea când se adunau Și când prin flăcări își treceau Pe ai lor fii cari sunt știuți Că le sunt cei dintâi născuți. Am vrut să-i pedepsesc, să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

Езекиел 20:31

Da, dacă daruri de mâncare Știți să aduceți fiecare, Dacă ai voști’ copii, apoi, Prin flăcări o să-i treceți voi, Înseamnă că spurcați sunteți, Prin idolii ce îi aveți. Și-acum veniți și vreți apoi, Să Mă las întrebat, de voi!

Езекиел 23:37

Căci ele, după cum se știe, S-au aplecat spre preacurvie. Pe mâini, au sânge; au găsit Idoli cu care au curvit. Fiii pe cari Mi i-au născut Ele, prin foc Mi i-au trecut, În cinstea lor, căci au voit Să îi mănânce, negreșit.

Езекиел 23:39

După ce ele au jertfit Pe ai lor prunci, idolilor – Mânate-apoi de firea lor – Spre sfântul Meu Locaș plecară, În acea zi, și Mi-l spurcară. Iată dar, ceea ce-am văzut, În Casa Mea, că au făcut.

Levitic 17:13

Dacă vreun om, din Israel – Sau vreun străin aflat în el – Ucide-o fiară, la vânat, Ori păsări, bune de mâncat, Să verse sângele pe care Al său vânat, în el, îl are, Căci trebuie, cu a sa mână, Să-l învelească, în țărână,

Levitic 17:15

Oricare om, din Israel – Străin sau băștinaș, la fel – Atunci când întâmpla-se-va Că are a mânca, cumva, Carne, din fiara sfâșiată Sau care, moartă, e aflată, Să-și spele haina, imediat, Să-și scalde trupul. Necurat, Omul acela o să fie, Până când seara o să vie. Apoi, va fi, din nou, curat.

Levitic 17:8

Tu să le spui, în acest fel: Dacă vreun om, din Israel, Sau vreun străin cari locuiește, La voi, în țară, îndrăznește, O ardere de tot, s-aducă – Ori altă jertfă – făr’ s-o ducă

Levitic 18:21

Întotdeauna, vei veghea Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești Copiii. Să nu pângărești Tu, Numele Meu, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!

Levitic 20:1

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Levitic 20:27

Atunci, când întâmpla-se-va, Că o să cheme cineva, Duhul cuiva care-a murit, Sau dacă s-a-ndeletnicit Doar cu ghicitul, imediat, Va fi, la moarte, condamnat. Sângele omului acel Are să cadă, peste el.”

Levitic 24:14

„Scoate-l afară, imediat, Pe cel ce e întemnițat, Pentru că, hule, a rostit! Toți cei care l-au auzit, Să se adune-n jurul lui Și, peste capul omului, Să-și pună mâna fiecare. Apoi, întreaga adunare, Cu pietre, îl va fi lovit, Până când el va fi pierit.

Levitic 24:16

Cel care-n nebunia lui, Va blestema, al Domnului Sfânt Nume, fi-va pedepsit: Cu pietre, trebuie lovit, De către-ntreaga adunare, Până când omu-acela moare. Oricine-ar fi omul acel – Străin sau băștinaș – la fel, Dacă pe Domnul L-a hulit, Are să fie pedepsit.

Levitic 24:23

Moise, precum i-a poruncit Domnul să spună, a vorbit Copiilor lui Israel. L-au scos afar’ apoi, pe cel Care-a hulit, și l-au ucis Cu pietre, precum Domnu-a zis.

Fapte 7:43

Voi, lui Moloh, v-ați închinat – Căci, al său cort doar, l-ați purtat – Și stelei zeului Remfan. De-aceea, Eu – în al Meu plan – Am hotărât să vă strămut, Și-n Babilon am să vă mut!”

Deuteronom 12:31

Nicicând dar, voi să nu-ndrăzniți, Așa ceva, să săvârșiți, Față de Dumnezeu, căci ele – Adică neamurile-acele – Slujit-au dumnezeilor Ce i-au avut, și-n fața lor, Făcut-au urâciuni, mereu, Care, de Domnul Dumnezeu Urâte-au fost. Ei au luat Și, pradă focului, au dat Pe fiii și fiicele lor, În cinstea dumnezeilor Cărora ei, necontenit, Șezând în țară, le-au slujit.

Deuteronom 17:2

„Poate-n cetățile pe care Ai să le locuiești tu, are Să se găsească un bărbat Sau o femeie ce-a călcat Ăst legământ al Domnului, Făcând doar rău în fața Lui.

Deuteronom 18:10

Nimeni să nu fie la tine, Care, prin para focului, Să-i treacă pe copiii lui; Să nu fie vreun ghicitor, Să nu fie vreun cititor În stele-apoi, sau cineva Cari are meșteșug, cumva, De-a da vești despre viitor, Ori meșteșug de vrăjitor,

Deuteronom 21:21

Pietre să fie adunate, Iar cei cari fi-vor în cetate, Cu ele-apoi, să îl lovească, Pân’ are să se prăpădească. Să-nlături, din mijlocul tău – În felu-acesta – orice rău. Israelul – de bună seamă – Va auzi și-o să se teamă.”

Deuteronom 22:21

Atuncea, oamenii acei, Din casă de la tatăl ei, S-o scoată-afară, iar apoi, Cu pietre, s-o ucideți voi – Locuitorii din cetate – Pentru-ale sale mari păcate; Căci a curvit pe când aflată A fost, încă, la al ei tată. Ucisă, trebuie să fie, Pentru această mișelie Ce-a săvârșit-o-n Israel. Vei scoate dar, în acest fel – Și ai să cureți orice rău – Din mijlocul neamului tău.”