Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 Atunci când jertfa de mâncare Luată e din ceva care Copt e-n cuptor, vreau să se știe Că ea va trebui să fie Numai din turte nedospite Și din plăcinte pregătite, Ce din făină-s frământate Și-s cu ulei amestecate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Când aduci ca ofrandă un dar de mâncare copt în cuptor, să aduci niște turte nedospite, făcute din făină aleasă, amestecată cu ulei sau niște turte subțiri, unse cu ulei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Când vei dori să aduci (lui Iahve) un dar care va fi unul de mâncare copt în cuptor, să oferi niște turte făcute din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei; sau niște turte subțiri, stropite cu ulei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Când aduci ca dar o ofrandă coaptă în cuptor, [să aduci] turte nedospite din făină aleasă, frământate cu untdelemn, și plăcinte nedospite unse cu untdelemn!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci niște turte nedospite, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, și niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și dacă vei aduce ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat unse cu untdelemn.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 2:4
21 Mawu Ofanana  

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.


Să se mănânce carnea lui – Cari doar la para focului Friptă va fi – în acea noapte. Mâncați-o cu azime coapte, Precum și cu verdețuri care Vor trebui a fi amare.


Un nume pentru acea hrană. De-atunci, a fost numită „mană”. Doar coriandrul, boabe, are, Cu forme asemănătoare Cu mana. Albă era ea, Iar gustul pe care-l avea, Asemeni e cu turta care – În aluat – și miere are.


Din grâu, făină faci; să iasă Din el, numai făină-aleasă, Urmând să fie pregătite Azimi și turte nedospite, Ce cu ulei sunt frământate; Să faci, pe lângă-aceste toate, Apoi, plăcinte nedospite, Numai cu untdelemn stropite.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


Atuncea, el a glăsuit: „Locul pe care l-ai zărit E locul dat preoților, Spre-a fierbe carnea jertfelor Ce au să aibă drept menire De vină și de ispășire. Și darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, În acel loc, coapte-au să fie. În acest fel, n-au să mai vie În curtea cea de dinafară, Ca să sfințească apoi, iară, Întreg poporul adunat, Prin darurile ce s-au dat.”


Cu jertfa lui, apoi, să vie Și să-și înjunghie-al său dar, La miazănoapte de altar. Iar preoții, care – cum știi Că sunt ai lui Aron copii – Stropi-vor, cu sângele lui, Jur împrejuru-altarului.


Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.


Să n-o coacă, cu aluat, Căci astă parte, Eu le-am dat, Din darurile de mâncare, Cari ale Mele sunt și care, Anume fost-au pregătite Și sunt, de flăcări, mistuite. Darul acesta e prea sfânt, Așa precum, de-asemeni sânt Și jertfele de ispășire, Sau cele ce au drept menire De a fi jertfe pentru vină.


Când cineva – prin voia lui – Jertfă de laudă, va vrea, Lui Dumnezeu, ca să Îi dea, Va trebui să aibă știre, Că jertfa pentru mulțumire, De care este însoțită, Urmează a fi dăruită Cu niște turte-amestecate Cu untdelemn și frământate. Ele să fie nedospite Și să mai fie însoțite, Apoi, și de plăcinte care Vor fi din a făinii floare Ce, cu ulei, a fost stropită. Din coca lor – tot nedospită – Să facă turte, după care, Stropite fi-vor fiecare, Cu untdelemn. Pe lângă ele –


Un coș de-azimi să se mai dea; Va trebui, de-asemenea, Dat – pentru darul de mâncare – Turte, din a făinii floare, Cari, cu ulei, s-au frământat. Plăcinte fără aluat – Cu untdelemn numai stropite – Mai trebuie-a fi dăruite. Să se mai dea și o măsură De jertfă pentru băutură, Așa precum a trebuit Dată în mod obișnuit.


Că sufletu-Mi e obosit… De întristare e lovit… Abia poate să o mai poarte, Căci întristarea e de moarte. Rămâneți să vegheați, cu Mine, Și poate-am să Mă simt mai bine.”


E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!


Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește


Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,


„Acum, vă-ndemn să încercați, Ca orice rău să-l lepădați; Și orice prefăcătorie, Pizmă, sau vicleșug, să fie Înlăturate de la voi. Iar orice clevetire-apoi, S-o lepădați. Astfel, atunci,


„El n-a făcut nici un păcat, Iar vicleșug nu s-a aflat, În gura Sa, când a vorbit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa