Levitic 2:2 - Biblia în versuri 2014

² Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² și s-o aducă preoților, fiilor lui Aaron. Preotul să ia un pumn din făina aleasă și din ulei, precum și toată tămâia, și să le ardă pe altar ca o jertfă de aducere-aminte. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Apoi să îl aducă preoților, adică fiilor lui Aaron. Preotul să ia un pumn din acea făină superioară și din ulei. Apoi să le ardă pe altar împreună cu tămâia, ca pe un sacrificiu de comemorare. Acesta va fi un sacrificiu consumat de foc; și va produce o aromă plăcută lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² S-o aducă fiilor lui Aaròn, preoții; preotul să ia un pumn plin din această făină aleasă cu untdelemnul ei, împreună cu toată tămâia și s-o ardă pe altar ca memorial! Este jertfă mistuită de foc, mireasmă plăcută înaintea Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² S-o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii stropită cu untdelemn, împreună cu toată tămâia, și s-o ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte. Acesta este un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și s‐o ducă la fiii lui Aaron, preoții. Și el să ia din ea un pumn din floarea de făină și din untdelemn cu toată tămâia. Și preotul s‐o ardă ca amintirea sa pe altar, o jertfă arsă în foc, miros plăcut Domnului.

Levitic 2:2 Mawu Ofanana

Neemia 13:14

Doamne, al nostru Dumnezeu, Adu-Ți aminte, tot mereu, De mine, căci Tu ai văzut Ce fel de lucruri am făcut. Să nu-mi uiți faptele frumoase, Cari se vădesc evlavioase, Făcute Casei Domnului Și spre-mplinirea slujbei Lui!

Neemia 13:22

Leviților, le-am poruncit Să se sfințească, negreșit, Și-apoi să vină să păzească Poarta cetății, să sfințească – Astfel – ziua Sabatului, Cum cere Legea Domnului. Doamne, al nostru Dumnezeu, Adu-Ți aminte, tot mereu, De mine, să mă ocrotești, Căci plin de îndurare, ești!

Exodul 30:16

Ai să aduni, în acest fel, De la fiii lui Israel, Argintul dat de fiecare, Pentru a lor răscumpărare. Argintul ce îl dobândești, Va trebui să-l folosești Doar pentru slujba cortului, Fiind – în fața Domnului – Pentru-al lui Israel popor, Semnul răscumpărării lor.”

Isaia 66:3

Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.

Levitic 1:13

Picioarele vor fi luate Și măruntaiele; spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie, fiecare, De către preot, pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”

Levitic 1:17

Apoi, o să mai trebuiască Să-i frângă – făr’ să-i dezlipească – Aripile. Când a sfârșit Preotul, tot ce-i de-mplinit, Are s-o ardă pe altar. Aceasta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”

Levitic 1:9

Picioarele vor fi luate Și măruntaiele. Spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie fiecare – De către preot – pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Levitic 2:16

Apoi, din boabele pisate Și din ulei, vor fi luate – De preot – câte-o parte doar, Cari arse fi-vor pe altar. Jertfa va arde, însoțită Și de tămâia dăruită. Acesta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare, Pusă în fața Domnului, Arsă de para focului.”

Levitic 2:9

Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

Levitic 24:7

Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.

Levitic 4:31

Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel, se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit, De oameni simpli. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute. Greșeala îi va fi iertată, Prin jertfa care a fost dată, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

Levitic 5:11

Când oamenii nu vor putea, Nici turturele ca să dea – Și nici doi pui de porumbei – Pentru păcat, s-aducă ei, Câte o efă, fiecare, Cari e din a făinii floare. Ca pe un dar de ispășire Voi socoti a ei menire. Ulei nu trebuie turnat Și nici tămâie-adăugat, Căci daru-acesta – negreșit – Ca ispășire-i socotit.

Levitic 5:12

Darul, la preot, să se dea. Acesta va lua din ea, Când pusă-i fi-va înainte, Un pumn de-aducere aminte Și din făina dată-n dar, Atât va arde pe altar – La fel ca darurile care Sunt date jertfă de mâncare Fiind de flăcări mistuite Și pentru Domnul rânduite. Deci acest dar – să aveți știre – Că este dar de ispășire.

Levitic 6:15

Adus, când fi-va, înainte – Pentru aducere aminte – Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Cari, întâi, fost-a pregătit Cu untdelemnul dăruit Și cu tămâia ce o are. Darul acesta de mâncare – Cari Domnului I s-a făcut – Este de un miros plăcut.

Numeri 5:18

Femeia-n fața Domnului Să stea-n picioare. Negreșit, Capu-i va fi descoperit. În mâini, atunci, preotul are Să-i pună darul de mâncare Adus de soț, având menire De-a face o descoperire; În mâini, ea trebuie să ție Darul adus din gelozie, Iar preotul, în mâna lui, Să ia, ale blestemului Ape, care vor fi amare.

Numeri 5:26

Un pumn să ia din el ‘nainte, Pentru aducere aminte, Și să-l arunce, peste jar, Ca să îl ardă, pe altar. Apoi, femeii să îi dea, Din acea apă, ca să bea.

Fapte 10:4

„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.