Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Când cineva aduce Domnului ca ofrandă un dar de mâncare, ofranda lui să fie din făină aleasă. Să toarne ulei peste ea, să adauge tămâie

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Atunci când cineva va aduce lui Iahve un dar de mâncare, el să fie din făină de cea mai bună calitate. Să toarne ulei peste ea și să îi adauge tămâie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Când cineva va aduce Domnului ca dar o ofrandă, darul lui să fie din făină aleasă: să toarne untdelemn peste ea și să pună peste ea tămâie!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea și să adauge și tămâie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și dacă va aduce cineva ca dar, un dar de mâncare pentru Domnul, darul lui să fie din floarea făinii; și să toarne untdelemn peste ea și să pună tămâie peste ea.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 2:1
31 Mawu Ofanana  

Din grâu, făină faci; să iasă Din el, numai făină-aleasă, Urmând să fie pregătite Azimi și turte nedospite, Ce cu ulei sunt frământate; Să faci, pe lângă-aceste toate, Apoi, plăcinte nedospite, Numai cu untdelemn stropite.


Jertfe, din oi, n-a adus el. Arderi de tot n-am căpătat, Cu care cinste să-Mi fi dat. Dar Iacove, Eu – negreșit – Pe tine nu te-am chinuit Cu darurile-acelea care Se dovedeau pentru mâncare, Daruri pe care trebuia Să le aduci în fața Mea. Cu jertfe de tămâie-apoi, Eu nu v-am chinuit pe voi.


Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.


Atuncea, el a glăsuit: „Locul pe care l-ai zărit E locul dat preoților, Spre-a fierbe carnea jertfelor Ce au să aibă drept menire De vină și de ispășire. Și darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, În acel loc, coapte-au să fie. În acest fel, n-au să mai vie În curtea cea de dinafară, Ca să sfințească apoi, iară, Întreg poporul adunat, Prin darurile ce s-au dat.”


Din tinerețe. A-ncetat, De tot, darul acela care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Dar care trebuia adus Și-n Casa Domnului depus.


De nu se-ntoarce înapoi Și de nu Se căiește-apoi? Sau cine știe, de cumva, Nu lasă-n urma Lui, ceva? Poate o binecuvântare, Ori niște daruri de mâncare Sau poate că și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pentru Cel care, tot mereu, Vă este Domn și Dumnezeu.


A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.


Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.


Când oamenii nu vor putea, Nici turturele ca să dea – Și nici doi pui de porumbei – Pentru păcat, s-aducă ei, Câte o efă, fiecare, Cari e din a făinii floare. Ca pe un dar de ispășire Voi socoti a ei menire. Ulei nu trebuie turnat Și nici tămâie-adăugat, Căci daru-acesta – negreșit – Ca ispășire-i socotit.


Acesta – prin a sa menire – Are să facă ispășire, Cu el, în fața Domnului Și-astfel, greșeala omului – Prin care fost-a vinovat – Se șterge, iar el e iertat.”


Aron, pe toate, le-mplinit, Cum se ceruse, după care, A dat și-o jertfă de mâncare. Un pumn, din ea, el a luat Și pe altar, l-a aruncat. Această jertfă de mâncare, E în afară de cea care Pusă-I e Domnului, în față, În fiecare dimineață.


Un taur și-un berbec apoi, Va trebui să luați voi. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru mulțumire. Pe ei, trebuie să-i jertfiți, În fața Domnului. Să știți, Să mai aduceți fiecare, Atunci, și darul de mâncare, Cari din făină e luat, Cu untdelemn doar frământat. Pentru că astăzi, vouă, iată, Chiar Dumnezeu vi se arată!”


Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Acuma dar, să iei aminte. Din lucrurile ce-s prea sfinte – Cari Mie Îmi sunt dăruite Și nu-s de flăcări mistuite – Iată ce am găsit cu cale, Că trebuie-a fi ale tale: Din ce aduce ăst popor, Vei lua darul jertfei lor Dată ca jertfă de mâncare, Vei lua darul jertfei care Adusă e, având menire De jertfă pentru ispășire, Și trebuie să-ți mai revină Darul din jertfa pentru vină. Acestea toate, deci, să știi, Sunt pentru tine și-ai tăi fii.


S-aduceți darul de mâncare, Luat din a făinii floare. A zecea parte s-o luați Din efă și s-o frământați Cu untdelemnul de măsline Care au fost sfărmate bine. Din untdelemnu-acesta fin, Să folosiți un sfert de hin.


S-adăugați la fiecare, Și darul lor pentru mâncare, Cu jertfele de băutură, Alcătuite cu măsură – Deci după felul jertfelor, Dar și după numărul lor – Așa precum am rânduit, Prin ceea ce v-am poruncit.


Iată cari fost-a darul lui, La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Ce din argint era turnată – O sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea. Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel – Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei a fost turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În urmă, fost-a frământată.


Iată cari fost-a darul lui La târnosirea-altarului: O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit Fusese și ligheanu-acel; Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi toată făina dată, În vase, fost-a frământată.


Să iei, în urmă, un vițel. Ai să aduci, atunci, cu el, Darul cerut, pentru mâncare – Luat din a făinii floare, Cu untdelemn amestecat – Precum, de obicei, e dat. Să iei apoi un alt vițel Și să-l aduci, pentru că el Vă va fi jertfa ispășirii.


Întotdeauna”, iar Iisus, Rotind privirile, le-a spus: „Pâine a vieții, Eu sunt! Eu Venit-am, de la Dumnezeu! Adevărat vă spun, căci cine Dorește a veni la Mine – Și va voi să Mă găsească – În veci, n-o să mai flămânzească. Celui ce crede – să se știe! – Sete, nicicând, n-o să-i mai fie.


Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.


Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.


Dar voi, dragi frați, vă străduiți Și, sufletește, vă zidiți, Doar pe credința dobândită, Cari sfântă este dovedită. Rugați-vă, neîncetat, Prin Duhul Sfânt ce va fost dat,


Alt înger mi s-a arătat Și, spre altar, s-a îndreptat. Cădelnița ce o avea, A fi de aur, se vădea. În fața lui, când a sosit, Tămâie multă a primit, Ca s-o aducă pe altar, Și să-nsoțească acel dar, Cu rugile cari, ne-ncetat, De la cei sfinți s-au înălțat. Toate aceste-au fost aduse Și, pe altar, au fost depuse. În fața jilțului cel mare, Altarul, al său loc, și-l are – Iar după cum am observat – Din aur, el este lucrat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa