Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 19:3 - Biblia în versuri 2014

3 Iată, Eu mai voiesc apoi, Ca fiecare dintre voi, Pe maică-sa să o cinstească Și pe-al său tată; să păzească, Neîncetat, Sabatul Meu. Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Fiecare dintre voi să-și respecte mama și tatăl și să țină Sabaturile Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Fiecare dintre voi să își cinstească mama și tatăl; și să respectați Sabatele Mele. Eu sunt Dumnezeul vostru, numit Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Fiecare să-și cinstească mama și tatăl și să țină sărbătorile mele! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Fiecare din voi să cinstească pe mama sa și pe tatăl său și să păzească Sabatele Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Fiecare să cinstească pe mamă‐sa și pe tatăl său; și să păziți sabatele mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 19:3
31 Mawu Ofanana  

Iosif, atunci, pe fiii săi, De lângă Iacov, i-a luat Și-n fața lui, s-a închinat.


Poporului, Tu i-ai făcut Sabatul Tău, de cunoscut. Porunci, prin Moise, i-ai lăsat; Învățături și legi i-ai dat.


Vedeți că Dumnezeu v-a dat, Acuma, ziua de Sabat. De-aceea, iată, ați primit, A șasea zi, mană-ndoit. Deci nimeni nu-și va părăsi Locul în cari se va găsi A șaptea zi, căutând mană, Căci a primit destulă hrană.”


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama! – Poți, zilele, să îți lungești, În țara ce ai s-o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Apoi, de ziua de odihnă, Grijă să ai, s-o faci în tihnă. De ea, mereu, să-ți amintești Căci trebuie să o sfințești.


„Acela care și-a lovit Tatăl sau mama, pedepsit Va fi cu moartea, imediat.


Acela care a rostit Blesteme-n contra tatălui – Sau împotriva mamei lui – Are să fie pedepsit Și morții, el va fi sorit.”


Urmează al meu sfat, mereu: Ascultă-nvățătura mea, Nu lepăda de-asemenea, Cuvintele ce le-ai primit Când mama te-a povățuit!


Ascultă-ți tatăl! Să-l cinstești! Mama, să nu-ți disprețuiești Atuncea când îmbătrânește.


Sunt oameni care își blesteamă Părinții, fără să se teamă.


Ochiul ce își batjocorește Tatăl și cari nesocotește Cuvântul spus de a lui mamă – Căci sfatul ei nu-l i-a în seamă – Ajunge-va într-un târziu Scobit de corbii de la râu Și vulturi el o să hrănească.


Dacă îți vei opri, de-ndat’, Picioru-n ziua de Sabat Și nu vei mai găsi cu cale Să îți faci gusturile tale În a Mea sfântă zi și dacă Sabatul Meu are să-ți placă Și fi-va a ta desfătare, Ca să-l sfințești fără-ncetare Pe al tău Domn și Dumnezeu, Dacă Îl vei slăvi mereu Și dacă ai să Îl cinstești, Dacă nu te-ndeletnicești Mereu cu treburile tale, Dacă urmezi căile Sale Și nu te ții de drumul tău Care te duce doar la rău, Dacă apoi tu ai să știi Ca să te lași de flecării,


După aceea, Eu le-am dat Cu dragoste, al Meu Sabat, Pentru ca el un semn să fie, Pus între noi, pentru vecie, Spre a se ști că Domn sunt Eu Și-s Cel care-i sfințesc, mereu.


Pentru că Eu sunt Domnul. Eu Voi fi al vostru Dumnezeu. De-aceea, voi să vă sfințiți, Căci vreau ca toți, sfinți, să Îmi fiți, Așa precum, sfânt, sunt și Eu. Deci voi să vă feriți, mereu, De târâtoarele cari sânt, În lumea voastră, pe pământ. De ele, să vă depărtați, Să nu vă faceți necurați,


Nu veți mânca fructele-acele, Nici în al cincilea an; ele, Atunci, au să se înmulțească Și tot mai mult au să sporească. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


Păziți-Mi ale Mele legi! Sabatul Meu, să îl păziți! De-asemenea, să Îmi cinstiți, Mereu, locașul Meu cel sfânt, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


Luați cu toți dar, bine seamă: Nu-i căutați pe cei ce cheamă Duhul acelor ce-s pieriți! La vrăjitori, sunteți opriți De-a merge, ca să-i întrebați, Ca nu cumva să vă spurcați Cu ei apoi. Domnul, sunt Eu Și sunt al vostru, Dumnezeu.


Cu el, va trebui să știți Să vă purtați ca și cu cel Cari este băștinaș. La fel, Va trebui să îl iubiți, Precum pe voi vă îndrăgiți Căci în Egipt, ați fost la fel: Robi și străini, cum e și el. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


În șase zile, să lucrați; A șaptea zi însă, să stați, Căci este ziua de Sabat. Pentru odihnă e lăsat Sabatul, pentru fiecare. Veți ține-o sfântă adunare, În astă zi. Sunteți opriți Ca în acest timp, să munciți, Căci e Sabatul Domnului, În casele poporului.”


Sabatul Meu, să îl păziți! De-asemenea, să Îmi cinstiți, Mereu, locașul Meu cel sfânt, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!


Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”


„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca pe părinți să-i ocolească – Adică să-i nesocotească!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama – Vei dobândi, pe negândite, În lume, zile fericite, Iar anii vieții ți-i lungești, În țara care o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa