Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 19:11 - Biblia în versuri 2014

11 Să vă feriți să nu furați; Nu vă mințiți, nu vă-nșelați Unii pe alții. Vă păziți

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Să nu furați, să nu vă purtați cu vicleșug și să nu vă trădați unii pe alții.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Să nu furați. Să nu vă comportați perfid între voi; și să nu vă mințiți unii pe alții.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Să nu furați, să nu mințiți și să nu vă înșelați unii pe alții!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Să nu furați și să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Să nu furați și să nu înșelați și să nu vă mințiți unul pe altul.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 19:11
28 Mawu Ofanana  

Când Absalom, slugi, a trimis La casa omului și-au zis „Unde se află-ascunși cei doi?”, Femeia le-a răspuns apoi: „Și Ahimaț și Ionatan – Așa precum aveau în plan – Peste pârâu eu i-am văzut, Că-n mare grabă au trecut.” Slugile-atunci i-au căutat Și pentru că nu i-au aflat, Au zis apoi: „Nu îi găsim. Să mergem la Ierusalim.”


Bătrânul zise: „Știu prea bine, Dar află c-a venit la mine Un înger al lui Dumnezeu – Pentru că sunt proroc și eu – Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: „Du-te și adă-l, negreșit, Pe acel om, la tine-acasă. Așează-l dar, la a ta masă, Dă-i să mănânce și să bea!” Bătrânul, însă, îl mințea, Căci n-a venit nimeni la el, Să îi vorbească-n acest fel.


Înșelătorul n-o să stea, Nicicând, cu mine-n casa mea. În fața mea, neîndoios, Nu va ședea cel mincinos.


De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”


Să nu furi, de la nimenea.


De-asemeni, grijă vei avea Ca strâmb să nu mărturisești, Pentru ca să-ți învinuiești Aproapele – seamănul tău.


Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești la robul său, La roaba lui, la boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”


„Cel care va fura o oaie – Sau un bou fură – și îl taie Ori îl va vinde – negreșit, Ca hoțul fi-va pedepsit. Pentru un bou, va da-napoi, Proprietarului, cinci boi; Pentru oaie, va avea, Patru–napoi, ca să îi dea.


Dacă un om dă altuia Unelte, bani spre a-i ținea La sine-n casă, spre păstrare Și-apoi furate-s, hoțul care Astă hoție-a săvârșit, Va da-napoi tot, îndoit.


„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.


Să nu vorbești necugetat De-al tău aproape, că-i păcat. Sau ai găsit, cumva, o cale, Să-nșeli cu spusa gurii tale?


„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.


Nici strugurii – de-asemenea – Care, în vii, vor rămânea – După cules – să nu-i luați; Nici boabe, să nu adunați, Din cele care au căzut De pe ciorchini, căci e știut Că ele trebuiesc lăsate Acolo, spre a fi aflate De cei care, în urmă, vin: Deci de sărac și de străin. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”


De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,


Acela care a furat, Să nu mai fure, niciodat’, Ci, mai degrabă, să lucreze Ca astfel, să se-ndestuleze, Și să îi dea ajutorare Și celui care, lipsă, are.


Să nu furi de la nimenea;


Vorbiți, mereu, doar cu măsură Și căutați să vă feriți, Ca nu cumva, să vă mințiți Unii pe alții, căci acum, Nu mai sunteți, pe vechiul drum, Pentru că voi v-ați dezbrăcat, De omul vechi; v-ați lepădat De faptele ce le-a avut Omul acela, din trecut.


Sau pentru cei ce sunt curvari, Ori sodomiți; pentru cei cari Sunt vânzători de oameni, sau Pentru cei cari obicei au Să jure strâmb; pentru oricine Care, în contră, se va ține Cu-nvățăturile serioase, Adevărate, sănătoase,


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa