9 Nu dezveli, pe nici o cale, Nici goliciunea sorei tale, Căci fiică e, pentru-al tău tată Și e a mamei tale fată – Chiar dacă-n casă s-a născut, Sau de, afară, a crescut.
9 Să nu ai relații intime cu sora ta care este fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în familia din care provii sau în afara acestei familii.
Cei cari în tine s-au aflat, La urâciune s-au dedat, Căci au luat soața pe care Cel ce le e aproape-o are. Iată-i acum că s-au spurcat Atunci când și-au amestecat – Nepăsători – sângele lor, Cu sângele nurorilor. Iată dar, că și-au necinstit Nurorile; ba au curvit Cu fetele ce se vădeau Că ale lor surori erau – Deci tocmai cu cele pe care Drept fiice, tatăl lor le are.
Nu dezveli, căci este rău, Nicicând, fiicei fiului tău, Rușinea; și pe nici o cale, Nici cea a fiicei fetei tale – Căci goliciunea-i, nu uita, Este chiar goliciunea ta.
Nu dezveli, căci este rău, Fiicei soaței tatălui tău, Rușinea ei, căci s-a născut Din tatăl tău. Deci, ai văzut, Acuma, din toate aceste, Că astă fată soră-ți este.
Dacă un om a îndrăznit, Pe sora lui ca să o ia – Pe fata pe cari o avea Ori mama sa, ori tatăl său – Va săvârși un lucru rău. Dacă rușinea-i va vedea – Și dacă ea, de-asemenea, Îi va vedea rușinea lui – Atuncea, fapta omului Este o mare mișelie. De-aceea, nimicit să fie, Din mijlocul poporului. El, goliciunea sorei lui, A dezvelit-o și-a călcat Poruncile pe cari le-am dat. Pentru păcatul săvârșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.
„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce s-a culcat, Cu sora lui, cari se arată A fi a mamei sale fată, Sau cu acea soră pe care, Drept fiică, tatăl său o are!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.