Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 17:7 - Biblia în versuri 2014

7 Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Să nu-și mai înjunghie astfel jertfele în cinstea țapilor, înaintea cărora se prostituează. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru ei de-a lungul generațiilor lor’».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Să nu își mai sacrifice animale în cinstea idolilor înaintea cărora se prostituează (de atât timp). Aceasta să fie pentru ei și pentru urmașii lor o poruncă; și ea trebuie respectată permanent!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Să nu mai aducă jertfele lor demonilor cu care se prostituează! Aceasta să fie lege veșnică pentru ei, din generație în generație›!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Să nu-și mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veșnică pentru ei și pentru urmașii lor.»

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și să nu‐și mai jertfească jertfele lor dracilor după care curvesc. Aceasta să fie o orânduire în veac pentru ei în neamurile lor.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 17:7
23 Mawu Ofanana  

Ieroboam, preoți, a adus Și pentru înălțimi i-a pus, Pentru vițeii ce-i turnase Sau pentru țapii ce-i lucrase.


Pe fiii și fiicele lor, Pe-altarele idolilor.


Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.


Să fie omorât pe loc Cel care, cu un dobitoc, Se culcă, și e dovedit.


Pe cel care a îndrăznit S-aducă, altui dumnezeu, Jertfe – căci Domnul e, mereu, Singurul Domn de peste fire – Zdrobește-l, cu desăvârșire!”


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”


Să nu faci nici un legământ Cu cei ce-n țară locuiesc, Ca nu cumva, când ei curvesc Și jertfe-aduc idolilor, Să vă poftească la a lor Masă, ca să mâncați apoi, Din ale lor jertfe, și voi.


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.


Nici de ai tinereților Iubiți, însă, nu a uitat, Căci cu aceștia s-a culcat, Iar sânii ei, cei de fecioară, Ei i-au atins întâia oară, Atunci când au făcut să vie Asupra ei, a lor curvie.


Tu să le spui, în acest fel: Dacă vreun om, din Israel, Sau vreun străin cari locuiește, La voi, în țară, îndrăznește, O ardere de tot, s-aducă – Ori altă jertfă – făr’ s-o ducă


Îmi voi întoarce Fața Mea În contra lui și-asemenea, Și împotriva a lor lui. Din mijlocul poporului, Pe toți, am să îi nimicesc – Pe cei cari, cu Moloh, curvesc.


Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”


Acuma, este judecată Lumea, și-afară este dat Stăpânul ei. Când, înălțat,


N-am, multe, să vă mai vorbesc. Curând, am să vă părăsesc. Stăpânitorul lumii vine, Însă, nimic n-are, cu Mine;


Ba dimpotrivă, eu gândesc Căci Neamurile – ce jertfesc – Jertfesc doar dracilor, mereu, Și, nicidecum, lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca, împărtășiți, Cu draci-n urmă, voi să fiți.


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


În cari trăiați odinioară, Prin mersul lumii, bunăoară, După puterea domnului Cari este al văzduhului – A duhului care-a ieșit Lucrând, mereu, neobosit, În lungul și în latul zării, În toți fiii neascultării.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.


Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau.


Toți cei pe care i-au lovit Urgiile – și n-au pierit – N-au vrut ca să se pocăiască, Dorind – mai bine – să trăiască, În faptele mâniei lor, Dând închinare dracilor Și idolilor lor, lucrați În aur, în argint turnați, Făcuți din piatră ori aramă, Sau lemn și cari – de bună seamă – Nu văd, nici nu aud nimic Și nu se mișcă, nici un pic.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa