Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 17:5 - Biblia în versuri 2014

5 De-aceea, ai lui Israel Copii vor proceda astfel: Ei nu își vor înjunghia Jertfa, pe câmp, ci au s-o ia Ca, preotului, să o ducă. Acesta are s-o aducă, Apoi, la ușa cortului, S-o pună-n fața Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 De aceea, în loc să-și înjunghie jertfele pe câmp, fiii lui Israel să le aducă Domnului la intrarea în Cortul Întâlnirii, la preot, și să le ofere ca jertfe de pace pentru Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 În consecință, israelienii trebuie să își aducă sacrificiile oferite lui Iahve nu pe câmp, ci în locul special stabilit. Astfel, ei trebuie să le prezinte preotului la intrarea în cortul Întâlnirii și să le ofere ca sacrificii de pace în cinstea Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Pentru ca fiii lui Israél să aducă jertfele lor pe care le jertfesc pe câmp, să le ofere Domnului la intrarea cortului Domnului, la preot, și să le aducă drept jertfe de împăcare Domnului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 De aceea, copiii lui Israel, în loc să-și înjunghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să le aducă Domnului ca jertfe de mulțumire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 ca copiii lui Israel să‐și aducă jertfele pe care le jertfesc pe câmp deschis, să le aducă Domnului la intrarea cortului întâlnirii la preot și să le jertfească drept jertfe din jertfele de pace pentru Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 17:5
20 Mawu Ofanana  

Un tamarsic a semănat Avram, acolo, și-a chemat Apoi, Numele Domnului.


Avram ochii și-a ridicat Și-n urma lui a observat Că un berbec e încâlcit În mărăcini; el l-a jertfit,


„Să iei pe fiul tău iubit – Deci pe Isac; vă pregătiți, Spre țara Moria porniți Și când acolo poposești, Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești, Pentru că Eu așa socot, Să Mi-l dai ardere de tot.”


El a jurat și-a pregătit Jertfe. La masă, i-a poftit Pe frații săi. Toți au mâncat, Și-ntreaga noapte-apoi au stat Pe munte, iar a doua zi,


În vremea ‘ceea, s-au zidit Multe-nălțimi și s-au cioplit, Apoi, mulți stâlpi, pe vârful lor, În cinstea Astarteelor. Astfel de stâlpi au fost aduși Fiind pe vârf de dealuri puși Și sub orice copac vădit Precum că este înverzit.


Jertfele care se dădeau, Pe înălțimi se aduceau, Căci încă n-a fost început, O casă, să se fi făcut, Drept un lăcaș al Domnului Spre-a-Și pune-n el, Numele Lui.


Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.


Ahaz, necontenit, s-a dus Pe înălțimi unde-a adus Jertfe și-a ars tămâie. El A procedat, în acest fel, Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.


Stâlpi idolești au înălțat Și Astartee-au ridicat Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.


Ahaz, necontenit, s-a dus Pe înălțimi, unde-a adus Jertfe și-a ars tămâie. El A procedat în acest fel, Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.


Pe niște tineri, el i-a pus, Și-arderi de tot ei au adus. Tauri apoi, au junghiat, Din care jertfe-au înălțat – De mulțumire – Domnului.


Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.


În tine sunt mulți bârfitori, Care de sânge-s vărsători. La tine îi adăpostești Pe cei cari, jertfe idolești, Mănâncă, sus, pe munții tăi. În al tău mijloc sunt cei răi Ce se dedau la desfrânări.


După ce fi-va împlinit Timpul anume hărăzit, A opta zi, preoți-apoi, Jertfele ce le-aduceți voi, Au să le pună pe altar. Ele vor fi aduse dar, Drept jertfe care se socot Precum că sunt arderi de tot. Vor mai fi jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire. Atunci, față de-al vost’ popor, Eu fi-voi binevoitor” – A zis Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


„Dar preoții Leviți, pe care, Țadoc, urmași, în lume-i are – Cari la Locașul sfânt erau Și slujbele lui le păzeau În vremea-n care, rătăcit, Tot Israelul s-a vădit – De Mine s-or apropia Și să-Mi slujească vor putea, Căci cu grăsime au să vie Și sânge, să-Mi aducă Mie” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Și nu aduce vita lui, Apoi, la ușa cortului, Ca să-l aducă așadar, În fața Domnului, drept dar, De sângele ce l-a vărsat, Omul se face vinovat; Acesta, fără îndoială, Îi va fi pus la socoteală. Cel care astfel a greșit, Voiesc să fie nimicit, Din mijlocul poporului – Aceasta e pedeapsa lui!


Preotul, prin a lui menire, Cu jertfa ce o s-o primească – Cu al ei sânge – să stropească Peste altarul Domnului Aflat la ușa cortului. Apoi, să ardă, pe altar, Grăsimea jertfei dată-n dar, Căci astfel, un miros plăcut, Îi va fi, Domnului, făcut.


Să nimiciți, ne-ntârziat, Orișice loc veți fi aflat, În care, oamenii acei – Din țară – altor dumnezei, Le folosesc, să le slujească. Oriunde au să se găsească: Pe munți, pe dealuri, pe câmpie – Indiferent unde-au să fie –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa