Levitic 17:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Și nu aduce vita lui, Apoi, la ușa cortului, Ca să-l aducă așadar, În fața Domnului, drept dar, De sângele ce l-a vărsat, Omul se face vinovat; Acesta, fără îndoială, Îi va fi pus la socoteală. Cel care astfel a greșit, Voiesc să fie nimicit, Din mijlocul poporului – Aceasta e pedeapsa lui!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii și să-l aducă drept ofrandă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi considerat vinovat de vărsare de sânge. El a vărsat sânge și, prin urmare, va fi nimicit din mijlocul poporului său.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ în loc să vină cu el la intrarea în cortul Întâlnirii ca să îl ofere ca sacrificiu pentru Iahve, înaintea Tabernacolului Lui, acel om va fi vinovat de vărsare de sânge. Pentru că a vărsat sânge, trebuie să fie eliminat din poporul lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ și nu le aduce la ușa cortului întâlnirii ca să le ofere ca dar Domnului, înaintea cortului Domnului, sângele acesta să fie considerat ca sânge vărsat; omul acela să fie nimicit din mijlocul poporului său!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ și nu-l aduce la ușa cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ și nu‐l va duce la intrarea cortului întâlnirii ca să‐l aducă dar Domnului înaintea locașului Domnului, sângele se va pune în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge și omul acela va fi stârpit din mijlocul poporului său

Levitic 17:4 Mawu Ofanana

Geneza 17:14

Cel care nu va fi tăiat, Să fie-ndată lepădat: Să îl stârpiți de pe pământ, Căci calcă al Meu legământ!”

Psalmi 32:2

Ferice e de orișicine Căruia Domnul nu-i va ține În seamă, vreo nelegiuire, Și-al cărui duh nu are știre De viclenii ascunse-n el! Ferice e de omu-acel!

Exodul 12:15

În șapte zile, numărate, Numai azimi vor fi mâncate. Când prima zi are să vie, Nu trebuie ca să mai fie, La voi, în case, aluat. Acel care va fi mâncat Pâine dospită-n timpul care Va ține astă sărbătoare, Are să fie pedepsit Și, din Israel, nimicit.

Exodul 12:19

În acest timp, nu va avea – În șapte zile – aluat, În casă. Cel ce a mâncat Pâine dospită, să se știe Că nimicit are să fie, Din al lui Israel popor, Chiar de-i străin și călător Sau chiar dacă omul acel E băștinaș în Israel.

Exodul 30:33

Acela care, dintre voi, Are să facă – mai apoi – Un untdelemn ce-i întocmit Ca și acesta, nimicit, Din neamul său, are să fie – Lucrul acesta să se știe!”

Exodul 30:38

Acela care, dintre voi, Astă tămâie, mai apoi, O face pentru mirosit, Are să fie nimicit.”

Isaia 66:3

Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.

Езекиел 20:40

Pe muntele cel sfânt, pe care Țara lui Israel îl are – Pe muntele cel sfânt al Meu – Casa lui Israel, mereu – Adică cei ce au să fie În țară – Îmi vor sluji Mie. Acolo, parte vor avea Ei, de bunăvoința Mea. Voi cere daruri de mâncare Și roadele dintâi pe care O să veniți să Mi le dați, Cu tot ce o să-Mi închinați.

Levitic 1:3

Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.

Levitic 17:10

„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.

Levitic 17:14

Pentru că viața trupului, Aflată e-n sângele lui.” De-aceea-am zis, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Cu nici un chip, să nu mâncați, Sângele trupului. Aflați Că este viața trupului, Ascunsă în sângele lui. Cel ce, cu sânge, s-a hrănit, Are să fie nimicit!

Levitic 17:3

„Când cineva, din Israel, Un bou, o capră, sau un miel, În tabără a-njunghiat – Ori în afară l-a tăiat –

Levitic 17:5

De-aceea, ai lui Israel Copii vor proceda astfel: Ei nu își vor înjunghia Jertfa, pe câmp, ci au s-o ia Ca, preotului, să o ducă. Acesta are s-o aducă, Apoi, la ușa cortului, S-o pună-n fața Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire.

Levitic 17:9

Întâi, la ușa cortului, S-o-nfățișeze Domnului, Omul acela – negreșit – Are să fie nimicit.”

Levitic 18:29

Acela care săvârșește Vreo spurcăciune, trebuiește A fi, îndată, nimicit.

Levitic 20:16

Dacă, de-o vită, o femeie Se-apropie, să li se ieie, Îndată, viața, celor două, Iar sângele, peste-amândouă, Are să cadă, negreșit.

Levitic 20:18

Atunci când întâmpla-se-va, Ca să se culce cineva, Cumva, cu o femeie care E la al ei soroc, și are Ca goliciunea să-i zărească – Iar ea o să-i descoperească Scurgerea sângelui – cei doi Să fie nimiciți apoi.

Levitic 20:3

Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.

Levitic 3:2

Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.

Levitic 7:18

Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să mănânce cineva, A treia zi, din jertfa lui, Pe care-a dat-o Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire, Omul acel, să aibă știre, Că jertfa nu-i va fi primită Și nici dorința împlinită; Căci ceea ce înfăptuiește, O urâciune se vădește. Oricine va mânca, din ea, De-asemeni, vină, va avea.

Ioan 10:7

Iisus, apoi, a cuvântat: „Iată, vă spun adevărat Și pe-nțelesul tuturor, Că Eu sunt ușa oilor.

Ioan 10:9

Ușa, sunt Eu; iar orișicine Voiește a intra, prin Mine, Are să fie mântuit – Intra-va, iar, când a ieșit, Pășune proaspătă, găsește.

Ioan 14:6

L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!

Romani 4:6

David îi spune „fericit”, Celui pe cari, neprihănit, Ajunge-a-l socoti, mereu – Fără de fapte – Dumnezeu.

Romani 5:13

(Păcatul – să luați aminte – Era, în lume, înainte De a fi dată astă Lege, Însă acesta, se-nțelege, Că-n seamă nu a fost ținut, Cât timp, legea n-a apărut.

Romani 5:20

Atunci când Legea a venit, Prin ea, greșeala s-a-nmulțit. Unde-i păcat mult, să știți dar, Precum că este mai mult har;

Deuteronom 21:8

Iartă-l dar, Doamne, pentru el, Pe-al Tău popor, pe Israel. Nu ține-n socoteala lui, Sângele scurs al omului – Sângele-acest nevinovat, Care aici a fost vărsat.” Sângele-atunci – fără-ndoială – Nu îți e pus, la socoteală.