Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 16:20 - Biblia în versuri 2014

20 „La încheierea ispășirii Pentru-acel cort al întâlnirii, Pentru locașul sfânt ce-l are Cortul și-apoi pentru altare, Țapul cel viu să fie-adus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 După ce va termina de făcut ispășirea pentru Locul Sfânt, pentru Cortul Întâlnirii și pentru altar, să aducă țapul cel viu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 După ce va termina achitarea pentru locul foarte sfânt, pentru Cortul Întâlnirii și pentru altar, să fie adus țapul care este viu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Când termină ispășirea sanctuarului, a cortului întâlnirii și a altarului, să aducă țapul cel viu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Când va isprăvi de făcut ispășirea pentru Sfântul Locaș, pentru cortul întâlnirii și pentru altar, să aducă țapul cel viu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și când va sfârși facerea ispășirii pentru sfântul locaș și cortul întâlnirii și altar, să aducă țapul cel viu.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 16:20
12 Mawu Ofanana  

În prima zi a lunii care A șaptea e la numărare, La fel veți face – negreșit – Pentru cei care au greșit Păcătuind din neștiință, Sau poate din nechibzuință. Făcând în felu-acesta, voi Veți curăți casa apoi.


Aron deci, prin a sa menire, Să facă astfel, ispășire, Pentru locașul Meu cel sfânt Și pentru toate câte sânt Necurății, în rândul lor – Acela al copiilor Lui Israel – pentru oricare, A legilor Mele, călcare, Prin care au păcătuit. La fel, trebuie împlinit Și pentru cortul ce-i chemat „Al întâlnirii”, cort aflat În mijlocul poporului, În mijlocu-ntinării lui.


Cu degetul, sânge, să ia Și să stropească-asemenea, De șapte ori, peste altar, Ca să-l sfințească așadar, De toată-ntinăciunea lui – Adică de-a poporului.”


Aron, atunci, își va fi pus Mâinile-asupra țapului. Cu mâinile pe capul lui, Mărturisi-va, peste el, Păcatele lui Israel: Tot ceea ce s-a săvârșit, Prin care s-a păcătuit, Tot ceea ce-i fărădelege, Toate călcările de lege. Toate acestea fiind spuse, Pe capul țapului, sunt puse. Apoi, el fi-va izgonit Către pustie. Însoțit Va fi de-un om anume, care Primi-va astă-nsărcinare.


Dar să mănânce, sunt opriți, Din ceea ce voi dăruiți Ca jertfă pentru ispășire Și-n cortul pentru întâlnire Sângele ei a fost adus Când ispășirea – cum v-am spus – Se face în locașul sfânt. Aceste jertfe, arse, sânt.”


Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.


El a fost dat, precum am spus, Pentru a noastră făr’delege Și a-nviat – se înțelege – Pentru că fost-am socotiți A fi și noi, neprihăniți.”


Deci, cine o să îndrăznească, Pe-aceștia, să îi osândească? Iată, Hristosul a murit! Ba, mai mult, s-a adeverit Că după ce a înviat, În cer S-a dus, unde a stat La dreapta Domnului apoi, Să mijlocească pentru noi.


Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.


Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa