Levitic 16:2 - Biblia în versuri 2014

² „Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i fratelui tău, Aaron, să nu intre oricând în Locul Sfânt, dincolo de draperia dinaintea Capacului ispășirii, care este pe Chivot, ca să nu moară. Căci Eu Mă voi arăta în nor, deasupra Capacului ispășirii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El i-a zis: „Spune-i fratelui tău, care se numește Aaron, să nu intre oricând în locul foarte sfânt, adică dincolo de draperia care este în fața capacului Achitării pus pe acel Cufăr, ca să nu moară; pentru că Eu Mă voi revela în nor, deasupra acelui capac al Achitării.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaròn, fratele tău, să nu intre oricând în sanctuar, dincolo de perdea, înaintea capacului ispășirii care este pe arcă, pentru ca să nu moară; căci mă voi arăta în nor deasupra capacului ispășirii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Domnul a zis lui Moise: „Vorbește fratelui tău Aaron și spune-i să nu intre în tot timpul în Sfântul Locaș, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispășirii, care este pe chivot, ca să nu moară, căci deasupra capacului ispășirii Mă voi arăta în nor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Domnul a zis lui Moise: Vorbește lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în sfântul locaș, înăuntrul perdelei dinaintea scaunului îndurării, care este peste chivot, ca să nu moară; căci mă voi arăta în nor deasupra scaunului îndurării.

Levitic 16:2 Mawu Ofanana

1 Regi 6:16

Scânduri de cedru, mai apoi, Și pentru partea dinapoi A casei, el a folosit, Cu care a acoperit, Pereții toți – fără-ndoială – De la tavan, la pardoseală. Locul acela se vădea Că douăzeci de coți avea, Și Sfânta Sfintelor, astfel, Voit-a a face, din el – Sau Locul cel „prea sfânt” chemat.

1 Regi 8:6

Preoți-n urmă au luat Chivotul și l-au așezat În Locul cel „prea sfânt” chemat – În Sfânta Sfintelor aflat – Sub ale heruvimilor

2 Cronici 5:14

Preoții care se aflau, Atunci, în Casă, nu puteau Să facă slujba Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor, s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit.

Exodul 30:10

Pentru-a altarului sfințire, Aron va face ispășire, Pe coarnele altarului. Va folosi, în slujba lui, Sângele jertfei ce s-a dat Ca ispășire de păcat. Printre ai voști’ urmași, mereu, Lucru prea sfânt – de Dumnezeu – Aceasta e considerată, Făcându-se – pe an – o dată.”

Levitic 16:13

În spatele perdelei dar, Tămâia s-o pună pe jar. Dacă tămâia-n acel loc Are a fi pusă pe foc, Va face-n fața Domnului, Un nor de fum. Menirea lui E de-a-nveli-n pâcla-i subțire, Capacul pentru ispășire Cari, pe chivot, e așezat. În acest fel, va fi cruțat De la pieire; iar apoi, Se va întoarce înapoi

Levitic 16:34

Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie, Pentru poporu-acesta: iată, În fiecare an, o dată, O să se facă ispășire – Așa precum v-am dat de știre – Pentru întregul Israel.” Aron a împlinit și el, Ceea ce Domnu-a poruncit, Prin Moise-atunci când i-a vorbit.

Levitic 23:27

„A zecea zi când va cădea În an, în luna a șaptea, Va fi, pentru întreaga fire, O zi dată spre ispășire. Aatfel, o sfântă adunare Veți avea voi și fiecare Atuncea, trebuie să știți Ca sufletul să vi-l smeriți Și jertfe să-I dați Domnului, Arse de para focului.

Levitic 8:35

Deci, șapte zile o să stați La ușa cortului. Vegheați, Și zi și noapte, să păziți Poruncile, să nu pieriți! Așa să faceți, negreșit, Căci Dumnezeu a poruncit!”

Numeri 17:10

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Al lui Aron toiag să-l pui, Din nou, în cortul Domnului, Căci vreau ca semn să fie el, Pentru întregul Israel – Pentru cei cari se răzvrătesc – Și-n acest fel, am să opresc Cârtirile, din fața Mea. Când ăst toiag, îl vor vedea, Toți au să știe, bunăoară, Cum să se poarte, să nu moară.”

Numeri 18:7

Iată ce trebuie să știi: Acuma, tu și ai tăi fii Va trebui ca să păziți, Neîncetat, și să-mpliniți Doar slujba preoției, care E la altar referitoare Și pe aceea ce privește, În urmă, tot ce se găsește Dincolo de perdeaua care Este, în cort, despărțitoare. Această slujbă, voi să știți, Căci trebuie să o-mpliniți. Slujba de preoți, așadar, Vă este dată vouă-n dar. Străinul care va avea Curajul de-a se-apropia De toate-acestea, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”

Numeri 4:19

Iată ce-aveți a face voi, Ca să nu moară ei apoi, Atuncea când aproape sânt De Locul care e prea sfânt: Aron și-ai săi fii vor avea Grijă, să vină și să-i ia, Să-i pună-apoi, pe fiecare, La sarcina pe cari o are.

Numeri 4:5

Atunci când tabăra pornește, Aron și-ai lui fii trebuiește Să vină-n cort și să îi dea, Perdeaua, jos. Apoi, cu ea, Acoperit voiesc să fie, Chivotul pentru mărturie.

Matei 27:51

Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit.

Evrei 6:19

Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,

Evrei 9:25

N-a trebuit ca să se ducă Și-apoi, pe Sine, să Se-aducă Drept jertfă, pentru fiecare, De multe ori, ca și cel care Ca preot mare a intrat În Locul cel „prea sfânt” chemat – Odată-n an – având, cu el, Sânge de țap, ori de vițel – Deci sânge cari nu e al lui, Ci e a animalului Ce, înadins, a fost jertfit –

Evrei 9:3

În spate – după o perdea – „Locul prea sfânt” se întindea.

Evrei 9:5

Deasupra, heruvimi erau – Ai slavei – cari acopereau, Capacul ispășirilor, Cu umbrele aripilor. Nu este timpul potrivit Ca să vorbim amănunțit, Despre aceste lucruri, care Știute sunt, de fiecare.

Revelația 15:8

Templul, îndată, am văzut, Cum că, de fum, a fost umplut, Din slava Dumnezeului Cel viu și a puterii Lui. Apoi, în Templu, nimenea, Să intre, nu va mai putea, Decât atunci când se sfârșesc Urgiile care lovesc Fața întregului pământ Și care, șapte-n număr, sânt.”