Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 16:12 - Biblia în versuri 2014

12 Vițelul său, Aron să ia Cădelnița. Să pună-n ea Cărbuni aprinși – adică jar – De pe al Domnului altar. Loc, trebuie să-i mai rămâie, Să pună doi pumni de tămâie – Tămâia cea mirositoare, Mărunt pisată – după care, Va duce tot ce va avea, În partea de după perdea. Astă perdea are menire, În cort, de-a face despărțire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Să ia un făraș plin cu cărbuni aprinși de pe altarul dinaintea Domnului, doi pumni de tămâie mirositoare, pisată mărunt, să le aducă dincolo de draperie

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Să ia o cădelniță în care se află cărbuni aprinși de pe altarul care este în prezența lui Iahve, împreună cu doi pumni de tămâie parfumată, pisată mărunt. Să le aducă dincolo de draperie;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Să ia o cădelniță plină cu cărbuni aprinși de pe altarul care este înaintea Domnului și doi pumni de tămâie mirositoare fină și să le ducă dincolo de perdea;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Să ia o cădelniță plină cu cărbuni aprinși de pe altarul dinaintea Domnului și doi pumni de tămâie mirositoare, pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și să ia o cădelniță plină de cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului și mâinile lui pline de tămâie mirositoare pisată mărunt și să le aducă înăuntrul perdelei.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 16:12
13 Mawu Ofanana  

Uleiul ce îl folosești La ungere; tămâia care Trebuie-a fi mirositoare Și e pentru locașul sfânt. Aceste toate câte sânt, Ei le vor face, negreșit, Așa precum ți-am poruncit.”


Urmând al Domnului îndemn, El a făcut și untdelemn, După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir îl are. Uleiul, astfel pregătit, La ungeri sfinte-i folosit; Și la tămâi mirositoare Își află întrebuințare.


Dintre ai lui Aron copii, În față, au ieșit doi fii: Nadab era unul din ei, Iar celălalt, Abihu. Ei Cădelnițele și-au luat, Tămâie-n ele au turnat, Iar după-aceea, foc au pus. Un foc străin ei au adus Astfel, ‘naintea Domnului Și-au încălcat porunca Lui, Căci El, așa ceva, n-a zis.


Și fiecare și-a luat Cădelnița și-a așezat Foc și tămâie, cum s-a spus. La ușa cortului, s-au dus, Cu Moise și Aron apoi.


Moise, atuncea, l-a trimis Pe-Aron, în grabă, și i-a zis: „Du-te, cădelnița de-ți ia! Foc de pe-altar să pui în ea! Pui și tămâie, după care, Pentru întreaga adunare, Fă ispășire – negreșit – Pentru că Și-a dezlănțuit Domnul, acum, din nou, mânia Și iată, a-nceput urgia!”


Pe Iacov, ei l-au învățat Poruncile cari, Tu le-ai dat. Legile toate-apoi – la fel – L-au învățat, pe Israel. Tămâie, ei Îți pun, în dar, Și-arderi de tot, pe-al Tău altar.


Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Apoi, pe înger, l-am văzut, Cum, din altar, el și-a umplut, Cădelnița, cu foc apoi. Sfârșind, se-ntoarse înapoi, Cu focul din altar luat, Și, pe pământ, l-a aruncat. Pe loc, atuncea, s-au stârnit Tunete, glasuri, și-au ieșit Fulgere mari. Apoi, de-ndat’, Pământul s-a cutremurat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa