Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 15:21 - Biblia în versuri 2014

21 Oricine-atinge patul ei – Al unei astfel de femei – Să-și spele hainele, de-ndat’, Și-apoi să meargă la scăldat, Căci necurat are să fie, Până când seara o să vie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-și spele hainele și să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Orice persoană care îi atinge patul, trebuie să își spele hainele și să se îmbăieze. Ea va fi necurată până seara.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Oricine se va atinge de patul ei să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi impur până seara!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Oricine se va atinge de patul ei să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și cel ce se va atinge de așternutul ei, să‐și spele hainele și să se scalde în apă și să fie necurat până seara.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 15:21
9 Mawu Ofanana  

Însă, Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Mie mi S-a descoperit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Află că nu va fi iertată Nelegiuirea arătată, Până când nu o să muriți. De-aceea, fi-veți înghițiți De locuința morților” – A zis Domnul oștirilor.


De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


În orice pat va fi culcată Femeia care-i necurată – Sau orișice, pe cari a stat – Are să fie, necurat.


Oricine-atinge-un lucru-al ei – Al unei astfel de femei – Sau lucrul pe care a stat, Să-și spele hainele, de-ndat’. Să se-mbăieze căci se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


De orice lucru s-a atins – Fără să vrea sau înadins – Cel necurat, lucrul acel Ajunge necurat și el Și necurat are să fie, Până când seara o să vie.”


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa