2 „Copiilor lui Israel, Le veți vorbi, în acest fel: „Aflați acum, că omul care, O scurgere, din trupu-i, are, Prin acest fapt e declarat Că-ntradevăr, e necurat.
Sângele ce s-a risipit, Peste Ioab doar – negreșit – Să cadă-ndată! Acest rău, Pe el și peste tatăl său – Adică peste casa lui, Precum și peste-a neamului Care, din el, are să vie – Necontenit, de-acum, să fie! În casa lui Ioab – zic eu – Să fie cineva, mereu, Cari scurgeri de sămânță are, Sau lepră, ori cineva care Să umble-n cârje rezemat, Sau cineva care-a picat Ucis de sabie-n război, Precum și cineva, apoi, Care să rabde ca un câine Fiind, mereu, lipsit de pâine!”
În Iacov, El a vrut să fie, Din vremuri vechi, o mărturie. Apoi, o lege a dat El, Pentru întregul Israel, Și-a poruncit părinților Noștri, ca-n ea, pe fiii lor, Întotdeauna să-i învețe Și-n ea doar, să le dea povețe,
Din pricina scurgerii lui, Necurăția omului Are să fie dovedită: Chiar dacă scurgerea-i oprită, De către trup, chiar de pornește, Tot necurat, el se vădește.
Din neamul lui Aron, oricare Va fi acela care are Pierderi ale seminței lui, Lepră pe pielea trupului, Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile ce sunt sfinte, Până când nu va fi curat. La fel se va fi întâmplat Și cu cel care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-un mort, ori de ceva spurcat, Sau de cel care-a lepădat Sămânță-n timpul somnului.
Sau de se va-ntâmpla, cumva, Să se atingă cineva, De-o spurcăciune omenească, Sau dacă fără să gândească – Fără să vrea – omul va pune Mâna, pe orice spurcăciune Care-l va face necurat, Când seama-și dă, e vinovat;
„Lui Israel, când îi vorbești, Tu trebuie să-i poruncești Ca, de la el, să-l izgonească Pe cel pe care-o să-l găsească Cu lepră, sau pe-acela care Scurgeri ale seminței are, Ori pe cel care s-a atins – Întâmplător, sau înadins – De-un mort și astfel, e-ntinat.
Dar o femeie a ieșit În drumul lor, și-a îndrăznit – După ce greu s-a strecurat Până când s-a apropiat – Ca mâna să își fi întins Și haina Lui s-o fi atins.
Să-L vadă. Între ei, mergea Și o femeie. Ea avea O scurgere de sânge, care Nu își găsise vindecare, De doișpe ani. Și-a cheltuit Averea – doctori, a plătit – Dar nimenea nu a putut S-o vindece, cum ar fi vrut.
Vă spun dar, vouă, spre știință, Cum că al lor folos e mare. Întâi, o importanță are Faptul că neamului Iudeu, Cuvintele lui Dumnezeu, Date i-au fost, de la-nceput.