Levitic 14:40 - Biblia în versuri 2014

⁴⁰ Va porunci ca să se scoată, Din locu-acela, piatra toată. Pietrele trebuie luate Și scoase-afară din cetate, Iar locu-n cari s-au aruncat, Are să fie necurat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁰ preotul să poruncească să se scoată pietrele atinse de pată și să fie aruncate într-un loc necurat în afara cetății.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁰ preotul să poruncească să se scoată pietrele afectate de pată; și să fie aruncate într-un loc necurat, în exteriorul orașului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁰ preotul să poruncească să fie scoase pietrele pe care este pata și să fie aruncate în afara cetății, într-un loc impur!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁰ să poruncească să se scoată pietrele atinse de rană și să le arunce afară din cetate într-un loc necurat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁰ atunci preotul să poruncească să se scoată pietrele în care este rana și să le arunce afară din cetate într‐un loc necurat.

Levitic 14:40 Mawu Ofanana

Psalmi 101:5

Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.

Proverbe 22:10

Dacă-i alungi pe-aceia care Batjocoresc fără-ncetare, Atuncea ai să izbutești Ca certurile să le-oprești.

Levitic 14:39

A șaptea zi, preotul are Să facă-o nouă cercetare. De va vedea că s-a întins Rana și-n jur, zid, a cuprins,

Levitic 14:41

Se rade tencuiala toată, Căci trebuie ca să se scoată Apoi, cu pietrele luate, Afară din acea cetate. Iar locu-n cari s-a aruncat, Are să fie necurat.

Levitic 6:11

Să se dezbrace, de veșminte, Să își ia altă-mbrăcăminte, Căci trebuie, afar’, să scoată – Din tabără – cenușa toată; Iar locu-n cari s-a aruncat, Trebuie-a fi un loc curat.

Matei 18:17

Să te asculte, trebuiește Să-l spui Bisericii. De iar N-o să asculte, lasă-l dar, Și drept păgân să-l socotești Sau ca pe-un vameș să-l privești; Așa va fi el, pentru tine.

Ioan 15:2

El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.

1 Corinteni 5:13

Pe cei de-afară, Dumnezeu Are să-i judece, mereu. Voi dați afară, negreșit, Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”

Titus 3:10

Dacă vei face o mustrare – Și-apoi a doua – de cel care Aduce dezbinări la voi, Tu depărtează-te apoi,

Revelația 2:2

Ce fel de fapte ai făcut. Știu bine că te ostenești, Știu ce răbdare dovedești, Iar pe cei răi, necontenit, Eu știu că nu i-ai suferit. Mai știu că i-ai pus la-ncercare, Pe oamenii aceia care, A fi apostoli, se țineau, Și-ai arătat că nu erau, Ci mincinoși, i-ai dovedit.

Revelația 2:20

Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.

Revelația 2:6

Cu toate-acestea, însă-ți spun, Că ai, totuși, un lucru bun: Acela că, tu n-ai iubit Faptele ce le-au săvârșit Nicolaiții, căci și Eu Urăsc faptele lor, mereu.

Revelația 22:15

Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!