Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 13:6 - Biblia în versuri 2014

6 A șaptea zi, apoi, el are A face-o nouă cercetare, Iar dacă rana n-a crescut – Ci dimpotrivă, a scăzut – Va declara că e curat Omul pe cari l-a cercetat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 În ziua a șaptea preotul să se uite la el a doua oară, iar dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupție. El să-și spele hainele și va fi curat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În a șaptea zi, preotul să îl analizeze din nou. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a extins pe piele, preotul să îl declare curat. A fost doar o erupție. Acel om să își spele hainele; și apoi va fi curat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 În ziua a șaptea să-l vadă preotul a doua oară: dacă rana este palidă și nu s-a întins pe piele, preotul să-l declare curat: aceasta este o eczemă. Să-și spele hainele și va fi curat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și preotul să‐l vadă iarăși a șaptea zi; și iată dacă rana s‐a făcut gălbuie și rana nu s‐a întins în piele, atunci preotul să‐l jude ce curat: este bubă; și să‐și spele hainele și va fi curat.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 13:6
23 Mawu Ofanana  

Dacă veni-va cineva Să-Ți facă rugăciune Ție, Sau dacă are ca să vie Întreg poporul – fiecare Având în cuget o mustrare, Pentru păcatul săvârșit –


Tu, din înaltul cerului, Ascultă rugăciunea lui Și fă-i dreptate, negreșit!


Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!


Există, oare, cineva Cari va putea spune, cândva, „Eu, inima, mi-am curățat, Și de păcate, sunt curat”?


Pe tot acest întins pământ, Oameni neprihăniți nu sânt, Cari binele să-l făptuiască Fără ca să păcătuiască.


În drumul Său, atuncea când, O trestie, o să găsească, De-i frântă, nu o s-o zdrobească. De-un muc ce arde, nu Se-atinge, Pentru că El nu îl va stinge, Ci va vesti o judecată, Pe adevăr întemeiată.


Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.


„Atunci când are cineva, Pe pielea trupului, ceva, Ca o pecingine, sau are O umflătură, sau apare – Întâmplător – o albă pată Ce poate fi asemănată Cu rana leprei, va fi dus Și-n fața preotului, pus. Deci la Aron, să-l duceți voi, Sau la ai săi feciori. Apoi,


A șaptea zi, preotul are Să facă, iar, o cercetare; Și dacă i se va părea Că, pe loc, rana ar ședea – Deci dacă ea nu a crescut Și de asemeni, n-a scăzut – Îl va închide pe om, iar, O săptămână. Așadar,


Dacă pecinginea s-a-ntins Și-n juru-i, piele a cuprins – După ce omul, drept curat, A fost, de preot, declarat – Va trebui, de voie bună, În urmă, ca să se supună, La cercetări, încă odată.


Pe câmp. Cel ce s-a curățit Să-și spele haina, negreșit, Să-și radă părul și scăldat Să fie, pentru-a fi curat. În urmă, poate ca să vie În tabără, însă să știe Că trebuie ca să rămână – Afar’ din cort – o săptămână.


„Bine-l primiți – cu-ngăduință – Pe cel cari slab e, în credință. La vorbă, să nu vă lungiți, Despre păreri de care știți Că-s îndoielnice vădite, Ci trebuie-a fi ocolite.


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Dar ai Săi oameni s-au stricat; Copiii Lui, netrebnicie, Au dovedit. Ea o să fie, Neîncetat, rușinea lor – Rușinea-ntregului popor. Neam îndărătnic și stricat!


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.


În multe feluri, toți greșim; Un lucru, trebuie să știm: Dacă un om nu a greșit, În vorbă, e desăvârșit, Putând să țină-n mâna lui, Mereu, frâiele trupului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa