Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 13:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Atunci când are cineva, Pe pielea trupului, ceva, Ca o pecingine, sau are O umflătură, sau apare – Întâmplător – o albă pată Ce poate fi asemănată Cu rana leprei, va fi dus Și-n fața preotului, pus. Deci la Aron, să-l duceți voi, Sau la ai săi feciori. Apoi,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupție sau o pată albă, care poate să devină o rană infecțioasă pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul dintre fiii săi, preoții.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Dacă un om are pe pielea corpului lui o umflătură, o erupție sau o pată albă care se aseamănă cu rana de lepră, trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul dintre fiii lui care sunt preoți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o eczemă sau o pată intensă, sau va avea pe trupul său o rană ca de lepră, să fie dus la Aaròn, preotul, sau la unul dintre fiii săi, care sunt preoți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Când un om va avea în pielea cărnii lui o umflătură sau bubă sau bășicuță și se va face în pielea cărnii lui o rană de lepră, atunci să fie adus la Aaron, preotul, sau la unul dintre fiii lui preoții.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 13:2
23 Mawu Ofanana  

Sângele ce s-a risipit, Peste Ioab doar – negreșit – Să cadă-ndată! Acest rău, Pe el și peste tatăl său – Adică peste casa lui, Precum și peste-a neamului Care, din el, are să vie – Necontenit, de-acum, să fie! În casa lui Ioab – zic eu – Să fie cineva, mereu, Cari scurgeri de sămânță are, Sau lepră, ori cineva care Să umble-n cârje rezemat, Sau cineva care-a picat Ucis de sabie-n război, Precum și cineva, apoi, Care să rabde ca un câine Fiind, mereu, lipsit de pâine!”


Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit.


Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.


Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.


Domnul o să le pleșuvească Și o să le descoperească Rușinea-n fața tuturor.”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Rana să fie cercetată De preot. Dacă se arată Că păru-n rană s-a albit Și dacă ea s-a adâncit, Atuncea rana apărută, De către lepră e făcută. Omul acela, declarat, Va fi, de preot, necurat.


Deci rana fi-va cercetată, Din nou, de preot. De s-a-ntins Pecinginea și a cuprins Pielea din jur, e declarat Omul acela, necurat, Pentru că rana s-a vădit A fi de lepră, negreșit.


Din tabără – cum știți și voi – Acesta va ieși apoi, Să-l cerceteze pe lepros. Dacă-l găsește sănătos,


Ca omul care-n ea va sta, La preot, a se prezenta, Pentru a-i spune: „Mi se pare Că a mea casă-o rană are.”


La umflăturile crescute, Dar și la petele-apărute; Și la pecingini – s-aveți știre – Legea mai face referire.


Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.


Norul, de cort, s-a-ndepărtat Și iată că pentru-a ei vină, De lepră-a fost Maria plină, Albă fiind, ca de zăpadă. Când s-a întors Aron s-o vadă, A-ncremenit, pentru că ea, Ca din senin, lepră avea.


Să nu îmi lași așa soția, Căci nu voiesc a fi Maria Asemeni celui mort născut, Cari, jumătate, a avut Putredă carnea trupului, Din pântecele mamei lui.”


Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.”


„Acum, că te-ai tămăduit, Cu nimenea să nu vorbești, Ci caută să te grăbești Și preotului te arată, Iar darul ce a fost, odată – De către Moise – rânduit, Pentru cel ce s-a curățit De lepră, să îl duci, să fie, Pentru preoți, drept mărturie.”


El i-a privit și-a zis apoi: „Degrabă dar, duceți-vă! La preoți, arătați-vă!” Pe când, la drum, ei au pornit, De lepră, s-au și curățit.


Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.”


Ia seama bine: te păzește! De rana leprei, te ferește! Să faceți tot ce, sfătuiți, Veți fi de preoții Leviți. Neîncetat, voi să vegheați, Căci trebuie ca să lucrați După poruncile pe care – Azi – vi le dau, la fiecare.


Iată, din partea Domnului, Cu bubele Egiptului, Tu, ne-ncetat, vei fi bătut: Vei face bube la șezut, Râie, pecingine de care Nu ai să capeți vindecare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa