Levitic 10:2 - Biblia în versuri 2014

² Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a ars și au murit înaintea Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Atunci a ieșit un foc de la Iahve care i-a ars; și astfel au murit înaintea Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și a ieșit foc dinaintea Domnului și i‐a mistuit și au murit înaintea Domnului.

Levitic 10:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 6:7

Dar Dumnezeu, când l-a zărit, S-a mâniat și l-a lovit Pe Uza, pentru-al său păcat. Îndată, jos, el a picat – Lângă chivotul Domnului – Și a murit în fața lui.

1 Regi 13:28

În urmă, omul a plecat Și trupul mort l-a căutat. Întins, în drum, el l-a găsit Și-alăturea a mai zărit Măgarul ce îl călărise Și leul care îl ucise.

1 Regi 18:38

Atunci, cu toții au văzut, Un foc, din cer, cum a căzut, Care apoi a mistuit Juncul, de jertfă pregătit, Lemnele-n apă înmuiate, Pământul, pietrele aflate Lângă altar și-n jurul lui, Precum și apa șanțului Care-mprejuru-i s-a aflat.

2 Regi 1:10

Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

2 Regi 1:12

Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie, pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

1 Cronici 13:10

Domnul, pe loc, S-a mâniat Și-atuncea l-a ucis de-ndat’, Căci, să atingă, a voit, Chivotul. Astfel, a murit Uza, în fața Domnului, Din cauza chivotului.

1 Cronici 15:13

Pentru că nu ați fost și voi Întâia dată, lângă noi, Aflați că Domnul ne-a lovit, Fiindcă am nesocotit Legea, și nu L-am căutat Așa precum ne-a învățat.”

1 Cronici 24:2

Nadab și-Abihu au murit, Însă urmași n-au dobândit. După ei, preoți, Eleazar A fost apoi, și Itamar. Nadab și-Abihu-avură parte, În fața lui Aron, de moarte.

Iov 1:16

Când încă solul mai vorbea, Spre ei un alt argat zorea: „Focul lui Dumnezeu” – a zis Acesta – „din ceruri trimis, Ți-a ars și slujitori și oi! Eu am scăpat și înapoi, Aici, grabnic m-am înturnat, Să îți vestesc ce s-a-ntâmplat!”

Psalmi 50:3

Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește

Exodul 24:1

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Te sui, la Mine, însoțit De frate’ tău, Aron; apoi, Pe lângă el, mai cheamă doi: Întâi Nadab are să fie, Cari cu Abihu va să vie. Dintre bătrâni, din Israel, Ia șaptezeci. Grupul acel Te va-nsoți apoi, pe tine, Când ai să urci până la Mine. Din depărtare, vă-nchinați Și, la pământ, cu fața, stați.

Isaia 30:33

De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”

Levitic 10:5

Atunci, ei s-au apropiat, Pe cei doi morți i-au ridicat Și-au mers, afară, de i-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus. Pe ei, tunici, ei au avut, Așa cum Moise le-a cerut.

Levitic 16:1

Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Îndată după ce-au pierit Doi dintre-ai lui Aron copii:

Levitic 9:24

Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.

Numeri 14:37

De-o moarte crâncenă loviți Au fost îndată, pedepsiți Fiind, pentru păcatul lor, În fața-ntregului popor.

Numeri 16:35

Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.

Numeri 16:49

Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au patruzeci de mii Și șapte sute – cum se știe – Loviți de-a Domnului urgie, Afară de-a lui Core ceată.

Numeri 26:61

Nadab și-Abihu au murit, Atuncea când au îndrăznit S-aducă-n fața Domnului, Un foc străin, pe-altarul Lui.

Fapte 5:10

Safira-i căzu la picioare Și-și dete ultima suflare. Flăcăi-ndată au luat-o Și-au dus-o, de au îngropat-o

Fapte 5:5

Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.

1 Corinteni 10:11

Tot ceea ce s-a întâmplat, Ca pildă, ne-a fost nouă, dat. Totul s-a scris ca, pentru noi, Învățături să fie-apoi, Iar peste ele, a venit, Acum, al veacului sfârșit.

1 Samuel 6:19

Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.