13 Când partea voastră o mâncați, Într-un loc sfânt, voiesc să stați. Ea este dreptul tău – să știi – Precum și-al alor tăi copii, Din darurile de mâncare Pe cari le-aduce fiecare, Lui Dumnezeu, și-n fața Lui Arse-s de para focului. Acum eu, iată, v-am vorbit Și-am spus ce mi s-a poruncit.
13 Să-l mâncați într-un loc sfânt. El este dreptul cuvenit ție și dreptul cuvenit fiilor tăi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, căci așa mi s-a poruncit.
13 Să îl mâncați într-un loc sfânt. El este dreptul vostru și al fiilor voștri din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Așa mi s-a poruncit că trebuie să procedați.
13 S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului, căci așa mi-a fost poruncit.
Omul acela mi-a vorbit: „Odăile cele aflate În miazănoapte așezate Și cele care s-au vădit Că-n miazăzi s-au construit La locul gol, să iei aminte Precum că ele-s odăi sfinte. Acolo, preoți vor urca. Lucruri prea sfinte, vor mânca Ei, în odăile acele, Căci pentru ei făcute-s ele. Ăști preoți sunt cei cari, mereu, Se-apropie de Dumnezeu. În ele fi-vor așezate Lucruri prea sfinte, daruri date Spre a fi daruri de mâncare; Puse vor fi vitele care Sunt date jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire Și vină. Aste odăi sânt Cuprinse în locul cel sfânt.
Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.
Darul care vă este dat, Mâncați-l într-un loc curat. Să îl mănânci cu-ai tăi copii – Cu fii, cu fete – și să știi Că vouă, pieptul, vă e dat, Ca pe un dar ce-i legănat, Precum și spata dreaptă care Luată e, prin ridicare. Toate acestea sunt luate Și vouă, ca un dar, vi-s date. Ăst drept, ție ți se cuvine Și-apoi, fiilor tăi, prin tine. El trebuie a fi luat, Din jertfele pe cari le-a dat Poporu-ntreg, lui Dumnezeu, Spre mulțumire, tot mereu.
Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preoților a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de feciorii lui. Din darurile câte sânt, Acesta e un dar prea sfânt, Adus în fața Domnului Și ars de para focului.
Apoi, ceea ce va rămâne Din daru-acesta, se cuvine Ca preotului a fi dat. Deci de Aron va fi luat, În urmă, restul darului, Precum și de copiii lui. Apoi ei – care, preoți sânt – Au să se-așeze-ntr-un loc sfânt – În curtea cortului – în care, Mânca-vor, darul de mâncare.
Cât veți trăi pe-acest pământ, Să le mâncați într-un loc sfânt. E învoit orice bărbat – Din ele – de a fi mâncat. Aceste lucruri – țineți minte – Priviți-le ca lucruri sfinte.