12 Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.
12 Moise le-a zis lui Aaron și fiilor care i-au mai rămas acestuia, Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru Domnul și mâncați-l nedospit lângă altar, căci este preasfânt.
12 Moise le-a zis lui Aaron și fiilor care îi mai rămăseseră și care se numeau Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la sacrificiile consumate de foc pentru Iahve și mâncați-l fără fermenți lângă altar; pentru că este un dar foarte sfânt.
12 Moise le-a zis lui Aaròn, lui Eleazár și lui Itamár, fiii lui care rămăseseră: „Luați ofranda rămasă din jertfele prin foc aduse Domnului și mâncați-o nedospită lângă altar, căci este un lucru preasfânt!
12 Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului și mâncați-o fără aluat lângă altar, căci este un lucru preasfânt.
12 Și Moise a vorbit lui Aaron și lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui care rămăseseră: Luați darul de mâncare care a rămas din jertfele cu foc ale Domnului și mâncați‐l fără aluat lângă altar: căci este preasfânt.
Levitul Core, acel care, Pe Imna, drept părinte-l are – Și care fost-a rânduit Ca ușier la răsărit – Fusese supraveghetor Al tuturor darurilor Cari pentru Domnul se adună, Date fiind, de voie bună. Acestea erau daruri care Se închinau prin ridicare. În grija lui – de-asemenea – Și lucruri sfinte, mai avea.
Din grâu, făină faci; să iasă Din el, numai făină-aleasă, Urmând să fie pregătite Azimi și turte nedospite, Ce cu ulei sunt frământate; Să faci, pe lângă-aceste toate, Apoi, plăcinte nedospite, Numai cu untdelemn stropite.
Ei să mănânce, negreșit, Tot ceea ce a fost slujit Pentru această ispășire. Așa vor duce la-mplinire Totul, și fi-vor închinați În slujbă; Astfel așezați, După ce fost-au pregătiți, Ei au să fie și sfințiți. Din carnea ‘ceea, nimenea – Parte – nicicând, nu va avea.
Aron, când s-a căsătorit, Cu Elișeba s-a-nsoțit – Cu fata lui Aminadab, Sora lui Nahșon. Pe Nadab, Întâi, femeia l-a născut; Apoi Abihu-a apărut, Urmat fiind de Eleazar, Iar la sfârșit, de Itamar.
„Drept hrană a preoților, Sunt darurile de mâncare Ce le aduce fiecare, Sau jertfele ce-s cu menire De vină ori de ispășire, Și tot ce fi-va închinat Lui Dumnezeu și-I va fi dat De Israel, după dorință, Adică prin făgăduință. Toate acestea-s ale lor: Sunt, deci, ale preoților.
Când partea voastră o mâncați, Într-un loc sfânt, voiesc să stați. Ea este dreptul tău – să știi – Precum și-al alor tăi copii, Din darurile de mâncare Pe cari le-aduce fiecare, Lui Dumnezeu, și-n fața Lui Arse-s de para focului. Acum eu, iată, v-am vorbit Și-am spus ce mi s-a poruncit.
Pâinile-aduse – să se știe – Pentru Aron, voiesc să fie Și pentru cei cari fii îi sânt – Să le mănânce-ntr-un loc sfânt. Lucru prea sfânt e pentru ei – Deci pentru preoții acei – Aceste pâini, căci fiecare, Parte-i din darul de mâncare, Pus înaintea Domnului Și ars de para focului.”
De-asemenea, când va fi dată Orișice jertfă de mâncare, Coaptă-n cuptor sau pe grătare, Sau în tigaie pregătită, Întreagă fi-va dăruită La preotul acela care O duce spre înfățișare Și-o pune-n fața Domnului; Jertfa îi va rămâne lui.