Doi junci să ni se-aducă deci. Unul din ei va fi al lor. Pot să îl ia pe care vor. S-adune lemne, la un loc, Dar fără a le pune foc. Juncul, apoi, să-l pregătească, Jertfă lui Baal să-l dăruiască. Pe celălalt junc, eu îl iau, Ca Domnului, jertfă, să-l dau. Lemne, apoi, am să adun, Dar nici eu, foc, n-am să le pun.
Lemne, pe-altar, a așezat, Iar juncul – în bucăți tăiat – L-a pus deasupra lemnelor. Apoi, a zis către popor: „Vreau, patru vedere, să luați, Cu apă, și să le vărsați Asupra jertfei dată-n dar Și-a lemnelor de pe altar.” Poporu-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut.
Jertfa-n bucăți va fi tăiată Și-apoi, bucată cu bucată – Cu capul și grăsimea dar – Arse, de preot, pe altar Trebuie-n urmă, ca să fie. Iată ce vreau să se mai știe:
Din jertfa ce-a fost dăruită, Să ia drept – jertfă mistuită De foc ‘naintea Domnului – Grăsimea dobitocului, Aflată peste măruntaie. De-asemenea, să se mai taie Grăsimea ce ține de ele – De măruntaiele acele –
Cei doi rărunchi, grăsimea lor, Apoi grăsimea coapselor Și prapurul de pe ficat. Acesta trebuie luat Cu totul, căci va fi desprins De la rărunchi, unde e prins.