Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Levitic 1:5 - Biblia în versuri 2014

5 Vițelul care va fi dat Ca jertfă, fi-va-njunghiat Apoi, ‘naintea Domnului. Va fi luat sângele lui, De preoți, care – precum știi – Sunt dintr-ai lui Aron copii. Ei vor stropi apoi, cu el Jur împrejur, altaru-acel Cari pentru jertfe e adus Și-n fața cortului e pus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Vițelul să fie înjunghiat înaintea Domnului iar fiii lui Aaron, preoții, să aducă sângele și să-l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Acel vițel să fie înjunghiat înaintea lui Iahve. Fiii lui Aaron, care sunt preoți, să aducă sângele animalului și să îl stropească pe toate părțile altarului care este pus la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Să înjunghie vițelul înaintea Domnului; fiii lui Aaròn, preoții, să aducă sângele și să stropească de jur împrejur altarul, care este la ușa cortului întâlnirii!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Să înjunghie vițelul înaintea Domnului și preoții, fiii lui Aaron, să aducă sângele și să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și să junghie vițelul înaintea Domnului; și fiii lui Aaron, preoții, să aducă sângele, și să stropească sângele de jur împrejur pe altarul care este la intrarea cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani




Levitic 1:5
25 Mawu Ofanana  

Preoții, jertfe, junghiară, Iar al lor sânge îl luară – De la Leviți – și au venit Pân’ la altar, de l-au stropit. Leviți-au jupuit de piele Toate-animalele acele,


Să-njunghii dar, vițelu-acel Apoi, la ușa cortului.


Cu sângele berbecului – Sânge ce-l vei fi l-ai adunat, După ce fosta-njunghiat – Ocol să dai altarului, Ca să stropești în jurul lui.


Așezi apoi, precum socot, Altarul arderii de tot, În fața ușii cortului;


La fel acum, El o să fie O pricină de bucurie A multor neamuri și popoare Care se află, azi, sub soare. În fața Lui, smeriți, vor sta, Căci vor dori a-L asculta Toți împărații, negreșit, S-audă ce n-au auzit Nicicând, pe lume, iar apoi, Să vadă niște lucruri noi.”


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


După aceea, glasul Lui Îmi zise: „Fiu al omului, Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată acuma, așadar, Legi privitoare la altar, Pentru acele zile-n care Vor împlini a lui lucrare. Cu sânge au să îl stropească Și-arderi de tot au să jertfească.


Cu jertfa lui, apoi, să vie Și să-și înjunghie-al său dar, La miazănoapte de altar. Iar preoții, care – cum știi Că sunt ai lui Aron copii – Stropi-vor, cu sângele lui, Jur împrejuru-altarului.


Preotul, pasărea de dar, Are s-o ducă pe altar. Cu unghia să îi despice Capul, iar sângele să-i pice Pe-ntinderea peretelui Ce este al altarului Și ars să fie acel dar, Apoi, pe focul din altar.


Apoi trebuie-njunghiat Țapul care avea menire De jertfă pentru ispășire Adusă-n fața Domnului, Pentru întreg poporul Lui. Sângele țapului adus Va trebui să fie dus, Dincolo de perdeaua care Este în cort, despărțitoare, Căci face-va apoi, cu el, Ca și cu cel de la vițel. Cu sânge, trebuie stropit Înspre capac și, negreșit, Se va stropi și-n fața lui, Cu sângele vițelului.


Vă spun că viața trupului – (Sufletul) – e-n sângele lui. V-am dat sângele așadar, Ca voi să-l puneți pe altar, Pentru că este-a lui menire De a vă face ispășire Pentru al vostru suflet. Iată, Prin viața care e aflată În sânge, voi să aveți știre Că vi se face ispășire.


Când are s-o înfățișeze, Pe capul ei, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să o înjunghie de-ndat’. Sângele ei va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acestui dar.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie de-ndat’. Sângele îi va fi luat De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Când are s-o înfățișeze, Pe capul ei, să își așeze Mâinile sale și-apoi are S-o junghie, în locul care E pentru arderea de tot. Această jertfă o socot – Așa precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.


Iar când o să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâinile sale și-apoi are Să-l junghie, în locul care E pentru arderea de tot. Această jertfă o socot – Așa precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.


Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


„Cu ce am să-l întâmpin eu, Pe Domnul Dumnezeul meu? Cu ce mă voi pleca eu, oare – Acum – în fața Celui care Se dovedește-a fi mereu Drept Prea Înaltul Dumnezeu? Să Îl întâmpin – oare – pot, Cu jertfe și arderi de tot? Pot să-L întâmpin cu viței, Chiar dacă de un an sunt ei?


Să nu lași, spre răscumpărare, Pe cel dintâi născut pe care Îl are vaca, nici pe cel Care-i al oii și la fel, Nici pe al caprei. Ia aminte: Toate acestea-s lucruri sfinte. Să le iei sângele-așadar, Și să-l stropești peste altar. Grăsimea să le-o arzi, de-ndată. Aceasta este-o jertfă dată Spre-a fi de flăcări mistuită. Dacă e astfel dăruită, Miros plăcut, are să-I facă, Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.


Pe când un preot face-ntr-una Slujba de zi cu zi – prin care, Dă jertfe cari nu sunt în stare Să șteargă un păcat, odată –


De-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus, Mijlocitor la Tatăl Sfânt, Pentru acest nou legământ, Și-apoi de sângele stropirii – Sânge care-i vorbește firii, Mai bine decât cel vărsat De către Abel, altădat’.


După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!


Taurii fost-au junghiați Și-apoi, drept jertfă au fost dați, Iar cu al ei copil s-a dus


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa