Levitic 1:3 - Biblia în versuri 2014

³ Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Dacă ofranda lui este o ardere-de-tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără cusur. Să-l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut înaintea Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Dacă darul lui va fi un animal din cireadă care va fi ars integral, atunci să aducă un mascul fără vreun defect. Să se prezinte cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii; pentru ca astfel să fie plăcut înaintea lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Dacă darul lui va fi o ardere de tot din animalele mari, să-l aducă de parte bărbătească, fără cusur; să-l aducă la ușa cortului întâlnirii ca să fie bine plăcut înaintea Domnului!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur, și anume să-l aducă la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Dacă darul său va fi ardere de tot din cireadă, să‐l aducă o parte bărbătească fără cusur: să‐l aducă la intrarea cortului întâlnirii, ca să fie primit înaintea Domnului.

Levitic 1:3 Mawu Ofanana

Geneza 22:13

Avram ochii și-a ridicat Și-n urma lui a observat Că un berbec e încâlcit În mărăcini; el l-a jertfit,

Geneza 22:2

„Să iei pe fiul tău iubit – Deci pe Isac; vă pregătiți, Spre țara Moria porniți Și când acolo poposești, Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești, Pentru că Eu așa socot, Să Mi-l dai ardere de tot.”

Geneza 22:8

„Copile, nu fi-ngrijorat, Ci-n Domnu-ncrezători să fim – Un miel, ne dă El, să-l jertfim.”

Geneza 8:20

Acolo, Noe a zidit Altar și-n urmă, a jertfit, Din dobitoacele curate, Din păsările ne-ntinate, Aducând Domnului, în dar, Arderi de tot, pe-al Său altar.

2 Cronici 29:32

Atuncea, jertfele pe care Le-a dat întreaga adunare, Au fost de șaptezeci de boi, O sută de berbeci apoi, Iar mieii care au fost dați, La două sute-s numărați. Aceste jertfe se socot A fi drept ardere de tot, Pentru cinstirea Domnului.

2 Cronici 35:12

Iar jertfele cari se socot A fi drept ardere de tot, Le-au pus deoparte, să le dea Poporului, care avea Să le aducă Domnului, Cum scris-a Moise-n cartea lui. La fel au procedat apoi, Cu jertfele date din boi.

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Psalmi 40:8

Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.

Exodul 12:5

Mielul pe care-o să-l tăiați, Va fi de parte bărbătească Și-un an trebuie să-mplinească. De-asemeni, trebuie să fie Fără cusur. Să se mai știe Că este voie să aveți, Ori miel, ori ied, precum puteți.

Exodul 24:5

Pe niște tineri, el i-a pus, Și-arderi de tot ei au adus. Tauri apoi, au junghiat, Din care jertfe-au înălțat – De mulțumire – Domnului.

Exodul 29:18

Berbecul, îl vei arde tot, Pe-altar, căci ardere de tot – Ce pentru Domnu-i pregătită – E el; e jertfă mistuită De foc, și un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Exodul 29:4

Iei pe Aron și fiii lui Și îi vei duce, de îndat’, La ușa cortului – chemat „Al întâlnirii” – după care Cu apă-i speli, pe fiecare.

Exodul 29:42

Această ardere de tot E necurmată și socot Cum că ai voști’ urmași, mereu, Au să o dea, la cortul Meu – În fața ușii cortului, Pusă-naintea Domnului. Acolo, am să Mă-ntâlnesc Cu voi, și am să îți vorbesc.

Exodul 32:6

A doua zi, când, peste fire, Ai zilei zori și-au revărsat Lumina lor, ei s-au sculat Și au adus arderi de tot Și jertfe care se socot De mulțumire. Au șezut De au mâncat și au băut. În urmă, ei s-au ridicat Și s-au pornit, toți, pe jucat.

Exodul 35:21

Iar toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au revenit S-aducă daruri, fiecare – După cum fost-a a lui stare – Prinos, lucrării Domnului, Pentru lucrarea cortului, A slujbei și pentru veșminte, Ce trebuiau să fie sfinte.

Exodul 35:29

Astfel, toți cei care-au avut Bunăvoință și-i trăgea Inima – ajutor să dea – De bunăvoie-au dăruit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise și au ajutat În tot ce trebuia lucrat.

Exodul 35:5

Luați din ceea ce aveți, Ca un prinos, voi să puteți Să Îi aduceți Domnului. Cât va voi inima lui, Atât să deie fiecare, Prinos Domnului, din ce are. Va trebui – de bună seamă – Să dați aur, argint, aramă.

Exodul 36:3

Prinoasele poporului, Ei, de la Moise, le-au luat Și de muncit s-au apucat De-ndată, la locașul sfânt Și la lucrările ce-i sânt De trebuință, ca astfel, Să fie pus în slujbă, el. Chiar dacă lucrul a-nceput, Oamenii, încă, au făcut – De bunăvoie – fiecare, Pentru a Domnului lucrare, Daruri, pe care le duceau La Moise, unde le lăsau.

Exodul 38:1

Așa precum i s-a cerut, Un alt altar a mai făcut. Și pe acesta, negreșit, Tot din salcâm, el l-a cioplit. Cinci coți avut-a în lungime Și tot atâția în lățime. La arderea de tot servea Și-n înălțime, el avea Numai trei coți, fiind cioplit În patru muchii, negreșit.

Isaia 1:11

Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!

Езекиел 20:40

Pe muntele cel sfânt, pe care Țara lui Israel îl are – Pe muntele cel sfânt al Meu – Casa lui Israel, mereu – Adică cei ce au să fie În țară – Îmi vor sluji Mie. Acolo, parte vor avea Ei, de bunăvoința Mea. Voi cere daruri de mâncare Și roadele dintâi pe care O să veniți să Mi le dați, Cu tot ce o să-Mi închinați.

Езекиел 40:39

În tinda porții mai erau Și două mese ce serveau Spre a fi jertfele-așezate Cari trebuit-au junghiate. Erau jertfe ce se socot A fi drept ardere de tot, Jertfe ce fost-au cu menire De jertfe pentru ispășire, Sau jertfe ce urmau să vină Spre a fi date pentru vină.

Levitic 1:10

Dacă un om vine, în urmă, Și va aduce-un dar din turmă, Din miei sau capre – cum va vrea – Ca ardere de tot să-l dea, Două cerințe să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie.

Levitic 14:10

A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.

Levitic 16:7

Să ia doi țapi care, aduși, Vor fi, la cort, spre a fi puși În fața Domnului. Apoi,

Levitic 17:4

Și nu aduce vita lui, Apoi, la ușa cortului, Ca să-l aducă așadar, În fața Domnului, drept dar, De sângele ce l-a vărsat, Omul se face vinovat; Acesta, fără îndoială, Îi va fi pus la socoteală. Cel care astfel a greșit, Voiesc să fie nimicit, Din mijlocul poporului – Aceasta e pedeapsa lui!

Levitic 17:8

Tu să le spui, în acest fel: Dacă vreun om, din Israel, Sau vreun străin cari locuiește, La voi, în țară, îndrăznește, O ardere de tot, s-aducă – Ori altă jertfă – făr’ s-o ducă

Levitic 17:9

Întâi, la ușa cortului, S-o-nfățișeze Domnului, Omul acela – negreșit – Are să fie nimicit.”

Levitic 23:12

În ziua-n care legănați Snopul adus, să mai luați, Ca ardere de tot, un miel. Fără cusur să fie el Și să-l aduceți Domnului, Spre punere-naintea Lui.

Levitic 23:18

Afară de pâinile-aceste, O ardere de tot mai este De trebuință, Domnului. Astfel, Îi veți aduce Lui, Și șapte miei de-un an – miei care, Fără cusur, sunt, fiecare. Veți mai aduce un vițel Și doi berbeci, pe lângă miel. La toate-acestea, nu uitați Apoi, să mai adăugați Și darul vostru de mâncare; Să-l însoțească fiecare, Cu jertfa pentru băutură. Acestea fi-vor, ca măsură, Precum sunt cele-obișnuite Care, de foc, sunt mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Levitic 3:1

„Atunci când cineva va vrea, Ca Domnului un dar să-I dea, Drept jertfă pentru mulțumire, E necesar să aibă știre Cum trebuie-a fi pregătită. De-i din cireadă dăruită, Să ia o parte bărbătească – Sau chiar o parte femeiască – Din animalele din jur, Dar fără de nici un cusur. Să vină-apoi, cu jertfa lui, S-o pună-n fața Domnului.

Levitic 4:15

Bătrânii care sunt la voi, Să-și pună, peste capul lui, Mâinile-n fața Domnului. Apoi să fie-njunghiat,

Levitic 4:23

Dacă a fost descoperit Păcatu-acela, el să ia, Un țap și jertfă să Mi-l dea. Țapul, pe care Mi-l dă Mie, Fără cusur, voiesc să fie!

Levitic 4:3

Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită.

Levitic 4:32

De va aduce omu-acel – Pentru păcatul său – un miel, Să fie parte femeiască. Fără cusur să se vădească,

Levitic 5:15

„Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să greșească cineva Și face vreo nelegiuire, Păcătuind fără de știre – Adică fără voia lui – Față de lucrul Domnului – Față de lucruri ce-I sunt date Și care I-au fost închinate – Să dea, pentru păcatul lui, Jertfă de vină, Domnului. Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. Berbecele să ți-l dea ție – Fără cusur, voiesc să fie – Iar tu ai să îl prețuiești Și drept măsură, folosești Doar siclul de argint pe care Numai locașul sfânt îl are.

Levitic 5:18

Cu un berbece, el să vină, Să îl dea jertfă, pentru vină. Berbecele – precum se știe – Fără cusur, voiesc să fie. El trebuie luat din turmă, Iar tu să-l prețuiești, în urmă. Preotul – prin a sa menire – Apoi va face ispășire, Pentru cel care a făcut Păcatul, fără a fi vrut, Și-n seamă, n-o să i se țină.

Levitic 6:2

„De va păcătui, cumva, Față de Domnul, cineva, Căci face o nelegiuire Tăgăduind – deci prin vorbire – Aproapelui său, lucrul care Dat îi fusese, în păstrare; Sau de, cu sila, a luat Un lucru, ori și-a înșelat

Levitic 6:8

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Levitic 7:16

Dacă aduce cineva, Un dar, care e dat, cumva, Spre a-mplini o juruință, Sau poate-i dat după dorință – Adică dat e, Domnului, Prin bunăvoia omului – De-asemeni, carnea jertfelor, Pân’ la ivirea zorilor Va trebui a fi mâncată.

Levitic 8:18

Apoi, el a apropiat Berbecul care a fost dat Ca ardere de tot să fie. Aron a trebuit să vie, În față – cu feciorii lui – Unde, pe al berbecului Cap, mâinile și-au așezat,

Levitic 8:21

Moise, în urmă, a luat Apă, cu care a spălat Ale berbecului picioare Și măruntaie, după care A pus berbecul, tot, pe jar, Ars ca să fie, pe altar. Această jertfă ce-a fost dată, E „ardere de tot” chemată. O jertfă, astfel pregătită, Este de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Moise, pe toate, le-a-mplinit, Așa cum Domnu-a poruncit.

Levitic 9:2

Către Aron, el a vorbit: „Timpul, acuma, s-a-mplinit: Ia un vițel cari, drept menire, E jertfă pentru ispășire. Să iei și un berbec apoi, Ca ardere de tot. Cei doi, Fără cusur, voiesc să fie, Pentru că ei – precum se știe – Puși sunt, în fața Domnului.

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Maleahi 1:14

„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Numeri 15:3

Când veți voi să dăruiți Jertfe, pe cari să le socot Să fie drept arderei de tot Ce sunt de flăcări mistuite, Aduse spre a fi-mplinite Ori niște juruințe, sau Poate sunt jertfe ce se dau De bunăvoie, jertfe care Le-aduceți la vreo sărbătoare, Din turme și cirezi luați Jertfa pe care vreți s-o dați. Prin ele, un miros plăcut, Îi va fi Domnului făcut.

Numeri 15:8

Când un vițel este luat Pentru a fi, în urmă, dat Drept jertfă pentru mulțumire, Arderi de tot pentru-mplinire A juruințelor făcute,

Numeri 19:2

„Am să v-arăt dar, negreșit, Ceea ce Domnu-a poruncit Prin legea ce vi s-a adus Atunci când Dumnezeu a spus: „Poporului lui Israel, Vorbește-i. Cere, de la el, O vacă roșie, să-ți dea. Fără cusur să fie ea; Să nu fi fost la jug vreodată Și să nu aibă nici o pată.

Numeri 23:19

Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Numeri 23:27

Balac, din nou, îi zise: „Știi, Te rog, într-un alt loc să vii Și poate-atuncea, Dumnezeu Te va lăsa – mă gândesc eu – Ca să blestemi acest popor.”

Numeri 23:3

După ce toate le-a adus, Balaam, către Balac, a spus: „Rămâi dar, lângă jertfa ta, Căci eu mă voi îndepărta Și poate-mi va ieși-nainte Chiar Domnul. Ale lui cuvinte, Ți le voi spune, imediat.” Pe-un loc înalt, el s-a urcat,

Numeri 23:30

Balac, întocmai, a făcut – Așa precum i s-a cerut: Șapte altare a zidit Și jertfele le-a pregătit: Câte-un berbece așadar, Și un vițel, la un altar.

Numeri 28:11

La începutul luni-apoi, Vreau alte jertfe de la voi, Pe care am să le socot Să-Mi fie drept arderi de tot: Vreau un berbec și doi viței, Precum și încă șapte miei De-un an, care – precum se știe – Fără cusur voiesc să fie.

Numeri 28:19

O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă pregătită A fi de flăcări mistuită O să cuprindă doi viței Și un berbec și șapte miei Fără cusur, cari – să se știe – Că trebuiesc de-un an să fie.

Numeri 28:31

Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare. Mieii aduși de adunare, Fără cusur vor fi. Să știți Că trebuie să dăruiți, Pe lângă-acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură.”

Numeri 29:13

S-aduceți, înaintea Lui, O ardere de tot apoi. Iată dar cum veți face voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – Cuprinde-va treișpe viței Și doi berbeci și șapte miei Fără cusur, de cari, se știe Că trebuiesc, de-un an, să fie.

Numeri 29:2

O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – O să cuprindă-n acest fel, Atuncea, numai un vițel Și un berbec, precum și miei: Șapte la număr, vor fi ei, Fără cusur. Precum se știe, De-un an ei trebuie să fie.

Luca 1:35

Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 1:36

Văzându-L, pe Iisus trecând, A zis, cu mâna arătând: „Iată-L, pe Mielul Domnului!”

Ioan 10:7

Iisus, apoi, a cuvântat: „Iată, vă spun adevărat Și pe-nțelesul tuturor, Că Eu sunt ușa oilor.

Ioan 10:9

Ușa, sunt Eu; iar orișicine Voiește a intra, prin Mine, Are să fie mântuit – Intra-va, iar, când a ieșit, Pășune proaspătă, găsește.

2 Corinteni 8:12

Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are.

2 Corinteni 9:7

Deci, fiecare, vreau să dea, Atâta doar, cât va putea – Cât va fi voia omului, Și-l va lăsa inima lui. Nimeni dar, din prinosul său, Să nu dea, cu păreri de rău, Sau pentru că este silit; Căci „e, de Dumnezeu, iubit, Numai acela care știe, Să dăruie, cu bucurie.”

Efeseni 2:18

Unii sau alții, în ăst fel, Intrare-avem acum, prin El Doar într-un Duh, la al nost’ Tată.

Efeseni 5:27

Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire.

Deuteronom 12:27

Arderi de tot, carnea apoi Și sânge, să aduceți voi, Doar pe al Domnului altar. Din celelalte jertfe dar, Pe-altar, sângele, să-l vărsați, Iar carnea-n urmă s-o mâncați.

Deuteronom 15:21

Când un cusur acesta are – De-i șchiop, sau de vedere n-are, Ori vreo meteahnă a vădit – Nu va fi, Domnului, jertfit.

Deuteronom 17:1

„Când aduci jertfe Domnului, Să nu așezi, în fața Lui, Un bou, un miel, vreo vită care O meteahană, în trup, are; Lucrul acesta – îți pot spune – Că nu-i decât o urâciune.”

Evrei 7:26

Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,

Evrei 9:14

Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!