Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Кынтаря кынтэрилор 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 Gâtul ți l-am asemuit Cu-n turn, din fildeș construit. Asemeni iazurilor care La poarta Bat-Rabin le are Hezbonul, ochi-ți îmi zâmbesc; Iar nasul tău, când îl privesc, Turn în Liban, mie îmi pare, Privind către Damasc, în zare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș. Ochii tăi sunt ca iazurile Heșbonului, văzute prin poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul Libanului privind spre Damasc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș. Ochii tăi sunt iazurile Heșbonului admirate prin deschizătura porții Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul Libanului orientat spre Damasc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Amândoi sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi ca iazurile din Hesbon, lângă poarta Bat‐Rabimului; nasul tău este ca turnul Libanului care privește spre Damasc;

Onani mutuwo Koperani




Кынтаря кынтэрилор 7:4
23 Mawu Ofanana  

Avram răspunse: „Doamne, oare Ca să primesc, ce aș putea, Căci am să mor făr’ a avea Copii? Moștenitorul, peste Tot ce am eu, Elizer este,


În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.


Un mare scaun de domnie, A poruncit, apoi, să fie – Numai din fildeș – întocmit, Pe care l-a acoperit Cu aurul cel mai curat.


Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsul. Lângă ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le-a construit. Din Tars, corăbii au venit O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș apoi au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.


Dar toate câte le-a făcut Ahab, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari au domnit în Israel? Nu scrie oare, despre el, Cum că cetăți multe-a zidit Și că apoi a construit O casă, cum nu s-a văzut, Care, din fildeș, s-a făcut?


El – mai întâi – și-a ridicat O casă – cum avea în plan – Chiar în pădurea din Liban. O sută fost-au coții care Casa-n lungimea ei îi are. Cincizeci de coți avea-n lățime Și alți treizeci în înălțime. Stâlpii de cedru se-nșirau Pe patru rânduri și țineau Întreaga casă. Peste ei – Adică peste stâlpi-acei – Din cedru, grinzi au fost cioplite, Pentru-ntărire folosite.


Aste cetăți îi foloseau Drept magazii și-adăposteau Carele împăratului Precum și călărimea lui.


Balatul fost-a întărit Și-apoi, cetăți, a mai zidit Și în Liban – după cum știm – Precum și la Ierusalim Așa cum a găsit cu cale După dorința voii sale. Cetăți – de-asemeni – a zidit În orice loc a stăpânit. Ele, mereu, îi foloseau Drept magazii și-adăposteau Carele împăratului, Precum și călărimea lui.


Ai noștri fii s-au arătat Niște odrasle care cresc Și tinerețe dovedesc. Fetele noastre, ne-ndoios, Sunt niște stâlpi, săpați frumos, Cari fac podoaba caselor Ce sunt ai împăraților.


Smirna, aloia, casia, Miros plăcut fac a avea Hainele tale; ai palate Care-s în fildeș îmbrăcate, Iar instrumente muzicale Înveselesc casele tale, Cu melodia lor ușoară Cari, de pe-ale lor strune, zboară.


Privesc obrajii feței tele Înconjurați de lănțișoare Pe cari mândrul tău gât le are Și nu mă satur să privesc, Cât de frumoasă, te găsesc. Cât de frumos e gâtul tău Cari poartă, împrejurul său, Șireaguri de mărgăritar.


„Iubita mea, nu te privești? Te uită, ce frumoasă ești! Îți sunt ai ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe Și sub maramă, strălucesc. La părul tău, dacă privesc, Gândul îmi zboară, iar pe urmă, Îmi amintește de o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.


Gâtul ți l-am asemuit Cu turnul ce a fost zidit De David, cu o casă-n care Arme sunt puse, spre păstrare. Scuturi atârnă de-al său vreji Și sunt doar scuturi de viteji; O mie fost-au numărate Și-s numai de viteji purtate.


Privesc la sânii tăi și-mi par Doi pui de cerb. Când mă uit iar, Îmi par doi gemeni, bunăoară, Precum doi pui de căprioară Cari, între crini, au apărut, Ieșiți în voie, la păscut.


Întoarce-ți ochii de la mine, Căci ei mă tulbură – știi bine! La părul tău, privesc și-n urmă Gândul mă duce la o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


Să știți dar voi, că hrana tare, E numai pentru omul mare, Cari judecă și care poate – Deprins fiind – de a socoate, Întotdeauna-n gândul său, Ce este bine și ce-i rău.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa