Кынтаря кынтэрилор 6:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ „Iubita mea, frumoasă ești! Cu Tirța te asemuiești. Ca și Ierusalimul, eu Te văd plăcută, tot mereu. Frumoasă ești, dar și cumplită, Încât poți fi asemuită Cu măreția oștilor Șezând sub steagurile lor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Ești frumoasă, draga mea, ca Tirța, încântătoare ca Ierusalimul, grozavă, asemenea unei armate cu steaguri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ „Draga mea, ești frumoasă ca Tirța, încântătoare ca Ierusalimul și foarte impunătoare ca o armată cu steaguri!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Frumoasă ești tu, prietena mea, ca Tirțá, plăcută ca Ierusalímul, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt].

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Frumoasă ești, iubita mea, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, cumplită ca cetele cu steaguri!

Кынтаря кынтэрилор 6:4 Mawu Ofanana

1 Regi 14:17

Femeia-n urmă, a plecat, Iar când în Tirța a ajuns Și când în casă a pătruns, Copilul ei a și murit, Așa precum i s-a vestit.

1 Regi 15:21

Când a văzut ce s-a-ntâmplat, Baeșa-ndată și-a chemat, Oastea din Rama, iar apoi, A dus-o-n Tirța, înapoi.

1 Regi 15:33

Asa, trei ani, a împlinit Ca împărat, când a venit Baeșa drept conducător Peste-al lui Israel popor. Baeșa e acela care, Pe Ahia, drept tată-l are. Ani douăzeci și patru-a stat, În Israel, ca împărat.

Psalmi 48:2

Frumoasă-i înălțimea lui, A muntelui Sionului. E înălțat – veșnic – să fie, Pentru pământ, o bucurie. Cetatea ‘ceea minunată, În miază noapte, e aflată. Acolo este așezat, Mereu, Marele Împărat.

Psalmi 48:3

Al nostru Domn și Dumnezeu Turn de scăpare e, mereu.

Psalmi 50:2

Iată că Domnul strălucește Chiar din Sion, cari se vădește Desăvârșita întrupare A frumuseții ce o are.

Кынтаря кынтэрилор 1:15

„Iubita mea, nu te privești? Te uită ce frumoasă ești! Îți sunt a ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe.”

Кынтаря кынтэрилор 1:5

Sunt neagră, însă negreșit, Frumoasă sunt – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Asemeni corturilor lui Cari sunt ale Chedarului, Ca și covoarele pe care Măritul Solomon le are.

Кынтаря кынтэрилор 2:14

Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.

Кынтаря кынтэрилор 4:7

Frumoasă ești. Când te-am privit, Nici un cusur nu ți-am aflat, Oricât de mult am încercat.

Кынтаря кынтэрилор 5:2

„Am adormit, însă veghea, Neobosit, inima mea… Atuncea, auzit-am eu Cum bate prea iubitul meu Și-atuncea doar – în acel ceas – Am auzit eu, al său glas: „Deschide-mi, soră prea iubită, Tu scumpă și neprihănită, Tu porumbițo. Iată, vin! De rouă-mi este capul plin, Și simt cum cârlionții mei – De-ai nopții picuri – îmi sunt grei.”

Кынтаря кынтэрилор 6:10

„Dar cine, oare, se ivește, Ca zorile de luminoasă? Cine-i ca luna de frumoasă, Ca soarele de curățită Și ca oștirea de cumplită?”

Plângerile 2:15

Toți trecătorii se opresc, Din palme bat și se grăbesc Să clatine din cap, pe dat’, Scoțând un șuier îndreptat În contra fiicei cea pe care Ierusalimul, azi, o are, Zicând mirați: „Așa să fie Cetatea, despre cari se știe Precum că e cea mai frumoasă, Mai mândră și mai arătoasă? Ea-i bucuria cea pe care, Acest pământ întreg o are?”

Zaharia 12:3

Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.

2 Corinteni 10:4

Ci ele-s arme întărite De Dumnezeu și pregătite, Mereu, să fie în măsură, Să surpe orice-ntăritură.

Efeseni 5:27

Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire.

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.