Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Кынтаря кынтэрилор 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Numai o dată m-ai privit, Mireaso, și mi-ai și răpit Inima-ndat’. Cu o privire Și doar cu-n lănțișor subțire Cu care te-ai împodobit, Tu, inima, mi-ai înrobit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea, mi-ai fermecat inima cu o singură privire a ochilor tăi și doar cu colierul de la gâtul tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Sora mea, mireasa mea, să știi că mi-ai fermecat inima! Ai făcut acest lucru cu o singură privire a ochilor tăi și doar cu acel colier de la gâtul tău!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Mi-ai răpit inima, soră a mea, mireaso, mi-ai răpit inima cu o singură privire, cu o singură verigă din lănțișorul de la gâtul tău!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Mi-ai răpit inima, soro mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gâtul tău!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Mi‐ai răpit inima, sora mea, mireaso! Mi‐ai răpit inima cu o căutătură a ochilor tăi, cu un lănțișor al gâtului tău!

Onani mutuwo Koperani




Кынтаря кынтэрилор 4:9
31 Mawu Ofanana  

De altfel, află că nevasta Îmi este soră dinspre tată, Dar nu-i, a mamei mele, fată. Din casa părintelui meu,


Apoi, și-a scos inelul lui, Din deget, și l-a așezat În al lui Iosif. L-a-mbrăcat Cu in subțire și-a adus Un lanț de aur, de i-a pus


Printre-ale tale prea iubite, Sunt fete de-mpărat găsite. Mireasa ta – a ta aleasă, Care îți e împărăteasă – La dreapta-ți stă, împodobită, Cu aur din Ofir gătită.


Căci ele o cunună sânt Pe capul tău, pe-acest pământ, Și-un lanț din aur însăilat Care la gât ți-e atârnat.


Inima ta să n-o poftească, Cumva, pentru-a ei frumusețe. Cu-a pleoapelor bătăi răzlețe, Să nu te prindă-n mreaja ei.


Privesc obrajii feței tele Înconjurați de lănțișoare Pe cari mândrul tău gât le are Și nu mă satur să privesc, Cât de frumoasă, te găsesc. Cât de frumos e gâtul tău Cari poartă, împrejurul său, Șireaguri de mărgăritar.


„Iubita mea, nu te privești? Te uită ce frumoasă ești! Îți sunt a ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe.”


Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”


Vai ce lipici, soro mireasă, Din mângâieri poate să-ți iasă! Iar dezmierdările-ți, găsesc Că mai de preț se dovedesc, Decât e vinul cel mai bun. Apoi, mireasma ta, îți spun Că-i mai plăcută decât toate Aromele-n lume aflate!


Soro mireaso, te vădești Cum că grădină-nchisă ești. Izvor închis, poți fi numită. Fântână ești, pecetluită.


„Dar fără ca să bag de seamă, Dorința mea simt că mă cheamă Spre carele unui popor Ce are drept conducător Un om ales, în fruntea lui, Precum în lume altul nu-i.”


Întoarce-ți ochii de la mine, Căci ei mă tulbură – știi bine! La părul tău, privesc și-n urmă Gândul mă duce la o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.


„Eu sunt, pentru iubitul meu. El mă dorește tot mereu.


Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.


Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”


Cu scule scumpe am venit, Cu care te-am împodobit. Brățări de mâini ai căpătat; O salbă pentru gât ți-am dat,


Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!


În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.


Ce fac voia Tatălui Sfânt, Mamă, surori și frați Îmi sânt!”


Mireasa este-a mirelui; Prietenul acestuia, Ce bucurie va avea, Că șade-alăturea de mire, Putând s-asculte-a sa vorbire! Acum, această bucurie Care îmi este dată mie – Aflați dar – că este deplină Și, veșnic, ea are să țină.


Nu avem dreptul ca apoi, O soră, să purtăm, cu noi, Care, nevastă, să ne fie – Ca alții – în apostolie, Precum e Chifa și ai lui, Sau cum sunt frații Domnului?


Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.


Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa