Кынтаря кынтэрилор 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ De soare, eu am fost privită. De-aceea, pielea mi-e-negrită, Căci arsă, de privirea lui, Îmi este pielea trupului. Atunci, ai mamei mele fii S-au mâniat și-apoi, în vii, Drept păzitoare m-au adus. Acolo însă când m-au pus, Eu, via mea – via din care Izvoare frumusețea-mi are – Nu am voit să o păzesc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Nu vă mirați că sunt neagră, fiindcă m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine și m-au pus să păzesc viile; însă via mea nu am păzit-o.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Nu vă mirați pentru culoarea mea. Sunt neagră pentru că m-a ars soarele… Fiii mamei mele nu au avut un bun comportament față de mine. Ei m-au pus să păzesc viile. Dar «via» frumuseții mele nu mi-am păzit-o!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Nu vă uitați că sunt neagră, căci m-a bronzat soarele! Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, m-au pus să păzesc viile, dar via mea nu am păzit-o.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Nu vă uitați la mine căci sunt neagră; căci m‐a privit soarele. Fiii mamei mele s‐au mâniat pe mine: m‐au pus păzitoare peste vii; dar via care este a mea n‐am păzit‐o.

Кынтаря кынтэрилор 1:6 Mawu Ofanana

Iov 30:30

Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind

Psalmi 69:8

Și un străin adus de vânt – Acuma – printre frați, eu sânt, Iar pentru cei ce i-a născut Măicuța, sunt necunoscut.

Ieremia 12:6

Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”

Ieremia 8:21

„Iată că fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are E-n suferință, negreșit. De-a ei durere sunt zdrobit Și sunt de groază apucat.

Plângerile 4:8

Acum, a lor înfățișare Mai negricioasă ne apare, Decât este funinginea. Nu-i mai cunoaște nimenea Pe uliță căci, negreșit, De oase, pielea s-a lipit, Iar a lor față se arată A fi ca lemnul de uscată.

Miheia 7:6

Căci iată, fiul se vădește Pe tată că-l batjocorește; Fata apoi – de bună seamă – În contră e la a ei mamă, Iar nora a găsit cu cale De-a sta-mpotriva soacrei sale. Astfel, vrăjmași ai omului Sunt tocmai cei din casa lui!

Matei 10:22

Pe voi, lumea vă va urî Din pricina Numelui Meu, Însă acela – vă spun Eu – Cari va răbda pân’ la sfârșit, Are să fie mântuit.

Matei 10:25

Ajunge ucenicului Să fie ca meșterul lui. La fel, ajunge robilor Să fie ca stăpânii lor. Când „Belzebul” este numit Stăpânul casei, negreșit, Cei care sunt în casa lui, Poartă pecetea numelui.

Marcu 4:6

Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-avură rădăcini adânci.

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Galateni 4:29

Și cum, atunci, s-a întâmplat – Cel ce firesc s-a întrupat, Pe cel care-i prin Duh venit, Neîncetat, l-a prigonit – La fel, se-ntâmplă și acum, Când ne aflăm, pe-al vieții drum.