Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Кынтаря кынтэрилор 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Mirosul uleiurilor tale este unul plăcut, iar numele tău este ca uleiul care se revarsă. De aceea te iubesc pe tine fecioarele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Mirosul parfumurilor tale este ceva plăcut; iar numele tău este ca uleiurile parfumate care se revarsă. De aceea te iubesc fetele!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 miresmele tale sunt plăcute pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc tinerele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Untdelemnurile tale au un miros plăcut. Numele tău este un untdelemn turnat, de aceea te iubesc fecioarele.

Onani mutuwo Koperani




Кынтаря кынтэрилор 1:3
26 Mawu Ofanana  

E-asemeni untdelemnului, De preț, turnat pe capul lui, Curgând pe barbă; bunăoară, Pe barba lui Aron pogoară Și picură din barba lui, Pe marginea veșmântului.


Ea e adusă la-mpărat, Purtând veșmintele țesute, Cari la gherghef au fost făcute. În a ei urmă, se zăresc Fetele care-o însoțesc, Căci fiicele cu care vine, Aduse trebuie, la tine.


Domnului, Moise i-a vorbit: „Iată că Tu mi-ai poruncit: „Să duci acest popor!” Dar cine E cel ce merge-va cu mine, Nicicând, Tu nu mi-ai arătat Deși mi-ai spus: „Ai căpătat, ‘Nainte-Mi, trecere anume, Pentru că Eu te știu pe nume!”


Domnul răspunse: „Am să fac Așa precum e al tău plac: Prin fața ta, tu vei vedea, Cum trece frumusețea Mea Și voi chema Numele Meu ‘Naintea ta; pentru că Eu Mă-ndur numai de cine vreau Și cui doresc, milă îi dau!”


Cum untdelemnul veselește Și cum tămâia încălzește Inima omului, la fel, Sfatul unui amic fidel, E dulce sufletului său.


Decât ulei mirositor, Cu mult e mai folositor Un nume bun; iar ziua morții Mai bună e, în jocul sorții Predestinată omului, Decât ziua nașterii lui.


„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”


Vai ce lipici, soro mireasă, Din mângâieri poate să-ți iasă! Iar dezmierdările-ți, găsesc Că mai de preț se dovedesc, Decât e vinul cel mai bun. Apoi, mireasma ta, îți spun Că-i mai plăcută decât toate Aromele-n lume aflate!


Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.


În mare grabă, m-am sculat Și să-i deschid, am alergat. Smirnă, pe mâna mea era Și pe zăvor îmi picura.


Împărătese am, șaizeci, Iar țiitoare am, optzeci. Am fete cari mă însoțesc Și-n mare număr se vădesc.


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


„A cerului Împărăție, Iată că poate ca să fie Asemeni cu zece fecioare, Cari candele au fiecare. Când a fost timpul potrivit, Cu candele au ieșit, Toate, în calea mirelui – Deci, în întâmpinarea lui.


A părăsit bucătăria, Lăsând, pe Marta, tot; s-a dus Și mir de nard, scump, a adus. Cu litru-acel de mir curat, Ea, pe picioare, L-a spălat, Pe Domnul. Casa s-a umplut, De un miros, foarte plăcut, De mir. Maria s-a plecat Și, cu al ei păr, I-a uscat Picioarele. Când a văzut,


Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.


De toate am și sunt bogat. Traiul îmi e îmbelșugat, De-atunci, de când am dobândit, Prin fratele Epafrodit, Tot ceea ce trimis-ați voi, Spre a mă scoate din nevoi… O jertfă bună, pregătită Ca o mireasmă potrivită, Plăcută, pentru Dumnezeu, Bine primită-apoi. Mereu,


Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa