Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Кынтаря кынтэрилор 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 Privesc obrajii feței tele Înconjurați de lănțișoare Pe cari mândrul tău gât le are Și nu mă satur să privesc, Cât de frumoasă, te găsesc. Cât de frumos e gâtul tău Cari poartă, împrejurul său, Șireaguri de mărgăritar.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Cât de frumoși îți sunt obrajii, înconjurați de podoabe, și gâtul tău cu șiraguri de mărgele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Cât de frumoși îți sunt obrajii, înconjurați de podoabe. Gâtul tău cu salbe făcute din perle, este superb!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Cât sunt de frumoși obrajii tăi între lănțișoare și gâtul tău, între șiraguri de perle!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gât și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Frumoși sunt obrajii tăi cu împletituri, gâtul tău cu șiruri de pietre scumpe!

Onani mutuwo Koperani




Кынтаря кынтэрилор 1:10
14 Mawu Ofanana  

Cămilele s-au adăpat, Iar robul, iute, a luat Un cerc de aur, pregătit – Jumate siclu prețuit – Două brățări a mai luat, De aur – care-au valorat Cât zece sicli, cântărit –


Acestea dacă le-am văzut, Am întrebat-o: „A cui ești?” Ea mi-a răspuns: „Dacă dorești Să știi, sunt a lui Betuel – E-al Milcăi și-al lui Nahor, el.” Eu am făcut spre ea un pas, I-am pus dar, o verigă-n nas, Apoi brățările, pe mână


Apoi a scos ce a adus Și-n a Rebecăi față-a pus Podoabe multe și bogate – Din aur și argint lucrate – Îmbrăcăminte – toate noi – Și n-a uitat ca mai apoi, Și lui Laban – și-asemenea Și mamei lui – daruri să dea.


Apoi, și-a scos inelul lui, Din deget, și l-a așezat În al lui Iosif. L-a-mbrăcat Cu in subțire și-a adus Un lanț de aur, de i-a pus


Căci ele o cunună sânt Pe capul tău, pe-acest pământ, Și-un lanț din aur însăilat Care la gât ți-e atârnat.


Din aur, noi vom face dar, Lănțuguri, cu argint stropite, Cari ție-ți vor fi dăruite.”


Numai o dată m-ai privit, Mireaso, și mi-ai și răpit Inima-ndat’. Cu o privire Și doar cu-n lănțișor subțire Cu care te-ai împodobit, Tu, inima, mi-ai înrobit.


Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.


În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.


Deci vom aduce fiecare, Un dar, lui Dumnezeu, pe care, Din aur, l-am alcătuit – Din sculele ce le-am găsit: Din lănțișoare, din inele, Salbe, brățări, cercei. Prin ele, Am vrea – după a noastră fire – Ca să se facă-o ispășire A sufletului, pentru noi, În fața Domnului apoi.”


Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa