Judecători 5:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ „Pe vremea lui Șamgar – cel care, Drept tată, pe Anat, îl are – Și-asemenea în timpu-acel În care a trăit Iael, Căile fost-au părăsite. Pe drumuri strâmbe, ocolite, Toți călătorii apucau.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, și drumeții călătoreau pe căi ocolite.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Pe vremea lui Șamgar – fiul lui Anat – și pe vremea Iaelei, drumurile erau abandonate; iar călătorii se deplasau pe trasee ocolitoare!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ În zilele lui Șamgár, fiul lui Anát, în zilele Iaélei, drumurile erau pustii și călătorii mergeau pe căi ocolite.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, Și călătorii apucau pe căi strâmbe.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei, căile erau neumblate și călătorii pe drumuri mari umblau pe cărări strâmbe.

Judecători 5:6 Mawu Ofanana

2 Cronici 15:5

Pentru acei care mergeau, Sau pentru cei care veneau, N-au fost, în vremile acele, Clipe de liniște, căci ele Se vădeau vremi de frământare, Vremuri de mare tulburare.

Psalmi 125:5

Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!

Isaia 33:8

Pustii sunt drumurile-acele, Căci nimeni nu umblă pe ele. Asur – după cum e știut – Un legământ mare-a avut, Însă l-a rupt. Disprețuiește Cetățile și se vădește, Acuma, de parcă nu vrea, A se uita la nimenea.

Ieremia 6:25

„Să nu vă duceți pe ogoare Și nici pe drum sau pe cărare! Acolo este sabia Vrăjmașului. Fugiți de ea, Căci numai spaimă răspândește, Jur împrejur, când se rotește!

Plângerile 1:4

Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.

Plângerile 4:18

Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!

Levitic 26:22

În contra voastră-am să trimit Fiarele câmpului, răpind Pe-ai voști’ copii și nimicind, Vitele voastre. Imediat, Poporul fi-va-mpuținat, Pieri-vor mulți din ai săi fii, Iar drumurile-or fi pustii.

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Judecători 3:31

Ehud, apoi – într-un sfârșit – Din astă lume, a pierit. Șamgar, pe urme, i-a călcat. El era fiul lui Anat. De un otig s-a folosit – De plug – cu care i-a lovit Pe Filisteni, când i-a bătut Și șase sute au căzut Uciși de mâna lui. Astfel, Șamgar a fost, în Israel, Știut drept un izbăvitor, Pentru smeritul său popor.

Judecători 5:7

Mai marii, din popor, erau Fără putere, tot mereu. Atunci însă, venit-am eu – Debora – și, de bună seamă, M-am ridicat, ca și o mamă, Pentru întregul Israel.