Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Judecători 4:3 - Biblia în versuri 2014

3 Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Fiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier și, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Israelienii au strigat spre Iahve, pentru că Sisera avea nouă sute de care de fier; și de douăzeci de ani îi exploata cu brutalitate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Fiii lui Israél au strigat către Domnul, căci [Iabín] avea nouă sute de care de fier și îi asuprea crunt pe fiii lui Israél de douăzeci de ani.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier și de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci avea nouă sute de care de fier și a apăsat tare pe copiii lui Israel, douăzeci de ani.

Onani mutuwo Koperani




Judecători 4:3
19 Mawu Ofanana  

Vrăjmașii au ajuns, astfel, Să-l stăpânească pe popor, Smerindu-l prin puterea lor.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Când El, de moarte, îi lovea, Întreg poporul se-ntorcea Să-L caute pe Dumnezeu.


După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.


Iar ziua – în amiaza mare – Vei bâjbâi fără-ncetare, Ca orbul de vederi lipsit, În negură învăluit. În lucrul ce îl faci, deloc, Nu vei putea să ai noroc. Cât vei trăi, doar apăsat Vei fi într-una și prădat; Nu va fi nimeni săritor, Ca să îți vină-n ajutor.


Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.


Ei au răspuns atuncea: „Știm Că muntele ce l-am primit Ca să-l avem de locuit, E mic și nu e altă cale, Căci Canaaniții cei din vale – De la Bet-Șean și Izreel – Care de fier au toți, la fel.”


Domnul, pe Iuda, l-a-nsoțit Și astfel el a reușit, Pe toți, să poată să-i înfrunte, Și a ajuns stăpân, pe munte. Un lucru nu a izbutit: Acela de-a fi izgonit Locuitorii cari erau În jurul lui și-n câmp ședeau, Pentru că ei, piept, i-au ținut, Căci, din fier – care – au avut.


Israeliții au strigat La Domnul și au cuvântat: „Doamne, noi am păcătuit Atuncea când Te-am părăsit – Când dumnezei străini aveam Și când, lui Bal, ne închinam!”


Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.


Israeliții au strigat, La Dumnezeu, neîncetat, Iar El, atunci, peste popor, A ridicat izbăvitor, Pe un bărbat ce s-a numit Ehud, și care a ieșit Din Beniamin. Acesta, iată, Pe Ghera, l-a avut drept tată. Ehud acesta se vădea Că, dreapta, nu și-o folosea. Atunci, fiii lui Israel Au vrut ca lui Eglon, prin el, Un dar, să-i facă, negreșit.


Israeliții au strigat Atunci, la Dumnezeu, iar El L-a ridicat pe Otniel Care, apoi, i-a izbăvit De cei care i-au asuprit. El, pe Chenaz, îl avea tată, Frate fiindu-i – totodată – Celui care-i Caleb numit.


La Haroșet-Goim, de-ndat’, Sisera-atunci și-a adunat Pe toate cele nouă sute De care, ce-s din fier făcute, Și a pornit cu oastea lui, Spre apele Chisonului.


În acel timp, judecător, Peste Israeliți, domnea Debora, cea care avea Un mare dar de prorocie, Și-i a lui Lapidot soție.


Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.


Iar al lui Israel popor Fusese – din pricina lor – În acel timp, nenorocit, Căci mult avea de suferit.


Atunci s-au dus la Samuel, În grabă, și i-au zis, astfel: „Strigă la Domnul, pentru noi, Ca să ne scape mai apoi, Din mâna Filistenilor, Să nu piară al nost’ popor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa