Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Judecători 1:16 - Biblia în versuri 2014

16 Socrul pe care îl avea Moise, Chenit se dovedea. Fiii acestuia veniră Și cu-ai lui Iuda se suiră Din a Finicilor cetate, Și-au mers înspre-o pustietate, La miazăzi de-Arad aflată, Pustie ce fusese dată, Lui Iuda. Ei au poposit Acolo, și au locuit În mijlocul poporului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Fiii chenitului, socrul lui Moise, au plecat din Cetatea Palmierilor, împreună cu fiii lui Iuda, în deșertul lui Iuda, care este situat la sud de Arad. Ei au călătorit și au locuit împreună cu poporul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Urmașii chenitului care îi fusese socru lui Moise, au plecat din orașul palmierilor împreună cu cei din tribul lui Iuda. Au mers spre deșertul lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit și au rămas împreună cu oamenii din poporul israelian.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Fiii lui Chení, socrul lui Moise, au urcat împreună cu fiii lui Iúda din Cetatea Palmierilor în pustiul lui Iúda, care este la sud de Arád: s-au dus și au locuit [acolo] cu poporul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din Cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad și s-au dus de s-au așezat între popor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și copiii Chenitului, socrul lui Moise, se suiseră din cetatea finicilor cu copiii lui Iuda în pustia lui Iuda, care este la miazăzi de Arad; și au mers și au locuit cu poporul.

Onani mutuwo Koperani




Judecători 1:16
26 Mawu Ofanana  

Heber – cel ce era Chenit – S-a despărțit de neamul care, Drept tată, pe Hobab, îl are Și cari fusese tot Chenit; De-asemenea, s-a despărțit De cel pe care îl avea Moise, drept socru, și ședea Singur acum, iar cortul lui. Chiar la al Țanaimului Stejar, fusese așezat, Căci lângă Chedeș, s-a aflat.


Și-apoi Cheniților le-a spus: „Grăbiți-vă ca să ieșiți Din neamul de Amaleciți, Căci nu vreau să vă nimicesc, Atunci când am să-i pedepsesc. Iată, eu știu bine că voi Ați arătat, față de noi, Bunăvoință – negreșit – Când din Egipt noi am ieșit.” Cheniții toți l-au ascultat Și-n mare grabă au plecat Din mijlocul lui Amalec.


Spre miazăzi, și-a îndreptat Privirile și a scrutat Apoi, ținuturile toate Care erau învecinate Cu apele Iordanului. Spre valea Ierihonului, Spre a finicilor cetate Și spre ținuturile-aflate În depărtare, spre Țoar, Pierzându-se-n al său hotar, Moise, apoi, a mai privit.


Cu împăratu-Aradului – Un Canaanit, de neamul lui – Israelul s-a-ncăierat. Când împăratul a aflat Că al lui Israel popor Coboară din muntele Hor Pe drumul Atarimului, Grăbitu-s-a în calea lui, Cu oaste mare. S-au luptat Și-apoi, mulți prinși, el a luat.


I-a strâns pe fiii lui Amon Și-ntregul neam Amelecit, Iar după-aceea a pornit Război, contra lui Israel. L-a biruit, și-n acest fel, În urma luptelor purtate, Pe a Finicilor cetate, A pus, atuncea, stăpânire,


Pe jos, Sisera a fugit Și-n urmă s-a adăpostit În cortul lui Iael, cea care, Pe Heber zis Chenutu-l are Drept soț. El a intrat la ea, Pentru că-n pace se găsea Heber – cel ce era Chenit – Și cu Iabin, ce-a-mpărățit Peste Hațor. Atunci, Iael,


„La casa Recabiților, Du-te și spune-le dar, lor, Să vină-n Casa Domnului. Într-o chilie-a Templului Ai să îi duci și vei avea Grijă, să le dai vin să bea”


De la-mpăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, Ahaz ceruse ajutor, Să țină piept vrăjmașilor.


Oțem apoi a mai urmat, Iar David, șirul, l-a-ncheiat. Al șaptelea, el s-a vădit.


Altul, în Horma, s-a aflat; Unu-n Arad a stăpânit,


Moise, pe Ietro, înapoi, Acasă, îl trimise-apoi.


El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.


Moise-a ieșit în fața lui Și-apoi, ‘naintea socrului, Jos, l-a pământ, s-a aruncat Și-n urmă, el l-a sărutat. De sănătate se-ntrebară Și-apoi, în al său cort, intrară.


Socrul lui Moise a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat – Ietro, în Madian, ședea, Unde ca preot el slujea. Deci, despre toate-a aflat el: Știa cum că, pe Israel – Cu Moise-n frunte – l-a luat Domnul și l-a eliberat, Din țara Egiptenilor, Scoțându-l din robia lor.


Atuncea, Moise a plecat, La socrul său s-a înturnat – La Ietro – și i-a spus: „Mă lasă Să plec acum, din a ta casă, Căci iată, să mă-ntorc voiesc, La frații mei, cari se găsesc Pe al Egiptului pământ, Să-i văd dacă în viață sânt.” Ietro i-a zis: „Fă cum îți place. Din partea mea, du-te în pace.”


Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,


În acea vreme a venit Și-n Iuda-a propovăduit, Ioan Botezătorul. El, În pustia lui Israel, Tuturor celor întâlniți,


Acsa, apoi, s-a dus la el, Iar tatăl ei a întrebat: „Ce vrei? De ce m-ai căutat?” Ea s-a dat jos de pe măgar, Și-i zise astfel: „Fă-mi un dar, Pentru că, iată, ne-ndoios, Pământul meu e secetos.” Caleb, atunci, i-a dăruit Izvoarele ce s-au găsit În părțile cele de sus Și totodată, i-a mai spus Că îi mai dă – neîndoios – Izvoarele care sunt jos.


Iar împăratul îi zicea: „Ia spune-mi, unde-ai năvălit?” „Spre miazăzi, azi am pornit – Răspundea David. „Am trecut De Iuda, și ne-am abătut La miazănoapte de Cheniți, Dincolo de Ierahmeliți.”


De-asemeni, daruri au primit Cei ce-n Racal au locuit. A mai trimis și la Cheniți, Precum și la Ierahmeliți;


Domnul, în urmă, i-a vorbit: „Aceasta-i țara minunată, Pe care am jurat odată – Când îi spusesem lui Avram, De planurile ce le am, Când cu Isac, Eu am vorbit Și-apoi cu Iacov, negreșit – Că o voi da fiilor lor. Iată, în fața ochilor, Ai țara: poți a o vedea, Dar tu nu ai să intri-n ea.”


Cetățile ce le aveau Fiii lui Beniamin, erau: Întâi, Bet-Hogla li s-a dat; Emec-Chețițul a urmat.


Și-apoi familiile lor – Cele-ale cărturarilor – Din Iaebeț: deci Tireatiți, Cu Șimeatiți și Sucatiți. Ei, cu familiile lor, Fac ramura Cheniților Și sunt cei care, din Hamat, Pe-acest pământ, s-au întrupat, Hamat fiind tatăl pe care A lui Recab casă, îl are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa