Iuda 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Iar pe îngerii care nu și-au păstrat poziția de autoritate, ci și-au părăsit propria locuință, El i-a păstrat în lanțuri veșnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecății.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ De fapt, Iahve nu a acceptat nici atitudinea îngerilor prin care ei și-au contestat statutul (stabilit de El); și astfel, aceștia și-au pierdut locul (pentru care fuseseră creați). De-atunci El i-a aruncat în întuneric, unde îi ține legați cu lanțuri eterne pentru acea mare „Zi” când va fi Judecata (finală).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ iar pe îngerii care n-au păstrat propria lor demnitate, ci au părăsit însăși locuința lor, i-a ținut în întuneric în lanțuri veșnice pentru ziua cea mare a judecății.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁶ Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat slujirea, ci şi-au părăsit locul, i-a închis în întuneric, legaţi cu lanţuri veşnice, pentru judecata din Ziua cea Mare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.

Iuda 1:6 Mawu Ofanana

Matei 10:15

Căci Eu vă spun, luați aminte, Atunci, în ziua judecății, Mai greu are a-i fi cetății Aceleia – când va fi ora – Decât Sodomei și Gomora.”

Matei 25:41

Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!

Matei 8:29

Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

Romani 2:5

Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,

Efeseni 6:12

Războiul ce-l avem de dat, Acuma nu mai e purtat În contra cărnii trupului – Sau împotriva sângelui – Ci a conducătorilor, Apoi și a domniilor Și-a stăpânirilor pe care, Bezna, în acest veac, le are, Precum și a duhurilor Ce-s ale răutăților Și în locuri cerești doar, stau.

Evrei 10:27

Rămâne, în continuare, O-nfricoșată așteptare, Ca judecata s-aibă loc, Și-apoi văpaia unui foc, În care fi-vor mistuiți Toți cei cari fi-vor răzvrătiți.

2 Petru 2:4

Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.

2 Petru 2:9

Înseamnă, cum că, Dumnezeu Are să știe, tot mereu, A-i izbăvi din încercare Pe cei cucernici, iar pe care S-au arătat nelegiuiți, Îi va păstra ca, pedepsiți, Să fie-n ziua-nfricoșată, În cari va face judecată:

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Revelația 20:10

Iar diavolul cari i-a-nșelat, A fost, pe dată, aruncat, În iazul cel de foc, în care, Pucioasă e, unde își are Fiara un loc – neîndoios – Și cu prorocul mincinos. Acolo, fi-vor chinuiți Și au să fie-n veci munciți.

Revelația 20:2

El, pe balaur, l-a luat, Pe șarpele cel vechi – chemat Satan, sau Diavol – ca să fie Legat, în următoarea mie De ani, care avea să vină, Și, în Adânc, astfel, să-l țină.