Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iuda 1:19 - Biblia în versuri 2014

19 Ei se vădesc a fi cei care Au să aducă dezbinare, Căci sunt supuși doar poftelor Și nu au Duhu-n trupul lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt stăpâniți de firea pământească și nu au Duhul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Ei sunt aceia care produc dezbinări; și pentru că nu au (în ei) Spiritul lui Dumnezeu, trăiesc o viață subordonată naturii lor păcătoase.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Aceștia sunt cei care fac dezbinări, senzualii, care nu au Duh.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Aceştia sunt cei care dezbină, cei lumeşti, care nu au Duhul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul.

Onani mutuwo Koperani




Iuda 1:19
11 Mawu Ofanana  

Ursuzul caută și face, Mereu, doar ceea ce îi place, Nepăsător la ce se spune Și supărat pe lucruri bune.


Dar totuși, îndrăznește-apoi, Să zică: „Dă-te înapoi Și nu te-apropia, căci sânt – După cum vezi – un popor sfânt!”… Aceste lucruri sunt un fum În ale Mele nări, acum. Sunt precum focul întețit Și arde-apoi, necontenit!


Căci orice om din Israel, Sau din străinii de la el – Care pe Mine M-a lăsat Pentru că idoli a păstrat În inimă și negreșit Privirile și-a pironit Pe ceea ce-l făcea să cadă Mereu nelegiuirii pradă – Atunci când întâmpla-se-va Că va veni, dorind cumva, Prorocului să îi vorbească Și lămurire să primească Din partea Mea, în acest fel, Eu Însumi, omului acel – Eu, Domnul – am să îi răspund, Pentru că n-am să Mă ascund.


Nu pot ca să le pedepsesc Pe fiice și nurori, căci voi Sunteți cei cari se duc apoi, Deoparte, jertfe aducând, Alături desfrânate-având, Care în templu se găsesc. Oameni-aceștia se vădesc Lipsiți de minte. A lor fire Îi duce doar către pieire.


Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.


Voi nu mai sunteți pământești, Ci ați ajuns duhovnicești, Dacă va locui, apoi, Duhul lui Dumnezeu, în voi. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să nu aibă cineva Duhul care-i venit de sus – Duh cari e-al lui Hristos Iisus – Să știți că nu este al Lui, Nu este om al Domnului.


Dar oamenii cari sunt firești, Nu pot primi lucruri pe care, Doar Duhul Domnului le are, Căci pentru ei, ele-au să fie, Neîncetat, o nebunie. Ei nu pot ca să le aleagă Și nu pot să le înțeleagă, Căci ei le judecă firește, Când trebuie duhovnicește.


Nu știți că trupul se vădește Templul, în care locuiește Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit Și-i de la Dumnezeu venit? De-asemenea, nu știți că voi Nu mai sunteți ai voștri-apoi?


Nu părăsiți dar – dragii mei – Precum au unii obicei, Acum, a noastră adunare, Ci trebuie ca fiecare – În tot ce facem – să-ncercăm, Cu-ndemnuri să ne ajutăm, Unii pe alții, ne-ncetat, Căci ziua s-a apropiat.


Înțelepciunea asta nu-i De sus venită, ci-i firească; E pământeană și drăcească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa