Iuda 1:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ niște valuri sălbatice ale mării, spumegându-și rușinile, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată pe vecie bezna întunericului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Se mai aseamănă și cu valurile sălbatice ale mării, făcând ca faptele lor rușinoase „să spumege” la fel ca ele… Aceștia mai sunt și ca niște stele care rătăcesc (prin Cosmos) și cărora le este pregătit pentru eternitate cel mai profund întuneric.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ valuri furioase ale mării care își spumegă nerușinarea, stele rătăcitoare cărora le este păstrată bezna întunericului pentru veșnicie.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ valuri furioase ale mării, spumegându-şi neruşinarea, stele rătăcitoare, cărora le-a fost păstrată bezna adâncă şi veşnică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

Iuda 1:13 Mawu Ofanana

Psalmi 65:7

El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.

Isaia 57:20

Cei răi, însă, cu toți se-arată A fi ca marea-nfuriată, A cărei ape-azvârle-apoi, Pe maluri, mâl doar, și noroi.”

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

2 Timotei 3:13

Cei răi și-nșelători, mereu – Încredințat fii, dragul meu – Din rău în rău, au să pășească, Pe alții au să-i amăgească, Și-apoi – la urmă – dovediți Vor fi ei înșiși, amăgiți.

2 Petru 2:17

Oameni-aceștia, fântâni, sânt, Adânc săpate în pământ, În care, apa nu se-adună. Ca norii sunt, duși de furtună, Căci pentru ei, a fost păstrată Doar negura întunecată.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Revelația 20:10

Iar diavolul cari i-a-nșelat, A fost, pe dată, aruncat, În iazul cel de foc, în care, Pucioasă e, unde își are Fiara un loc – neîndoios – Și cu prorocul mincinos. Acolo, fi-vor chinuiți Și au să fie-n veci munciți.

Revelația 21:8

Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”