Iuda 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Ei sunt niște pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără rușine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înșiși. Sunt niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Aceștia sunt ca niște pete care murdăresc mesele voastre de dragoste atunci când mănâncă fără rușine împreună cu voi. Sunt ca niște nori fără apă, conduși de vânturi în toate direcțiile; și ca niște pomi care nici toamna târziu nu produc fructe. Ei sunt dezrădăcinați și de două ori morți…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Aceștia sunt ca niște pete murdare la mesele voastre comunitare la care iau parte și se îndoapă cu nerușinare: nori fără apă, purtați de vânturi de ici-colo, pomi fără rod la sfârșitul toamnei, morți de două ori, dezrădăcinați,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹² Ei sunt pericole ascunse la agapele voastre, mâncând fără ruşine împreună cu voi, îngrijindu-se doar de ei, nori seci împinşi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori morţi şi dezrădăcinaţi,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați;

Iuda 1:12 Mawu Ofanana

2 Cronici 7:20

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casă pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.

Iov 8:17

Își vâră a lui rădăcină, Prin pietre și-adânc se afundă, Până la ziduri să pătrundă.

Psalmi 1:3

El are asemănare Cu un pom ce-a fost sădit Lângă un izvor – pom care Își dă rodul pârguit Chiar la vremea potrivită; Veșnic este înverzit. Orice muncă isprăvită Fi-va, căci, la bun sfârșit, Duce totul. Cei răi, însă,

Psalmi 37:2

Eu sunt cosiți ca iarba – iute – Și repede s-au veștejit, Precum verdeața. Dar tu du-te:

Proverbe 25:14

Cum norii fără ploaie sânt Purtați, mereu, pe-aripi de vânt, La fel este și omul care Se laudă în gura mare – Dar pe nedrept – cu lucrul lui Și dărnicia brațului.

Езекиел 17:9

„Spune:”– a zis Cel cari mereu E Domn, precum și Dumnezeu – „Dar, are să îi meargă bine? Vulturul, cel dintâi, nu vine Să-i smulgă rădăcina mare Și să-i ia rodul ce îl are? Și n-au s-ajungă ofilite Frunzele care-s odrăslite? Ba da. Are să se usuce Și nu trebuie s-o apuce Mai multe mâini, sau un braț care Este nevoie a fi tare, Pentru ca-n urmă, acea vie, Din rădăcini, scoasă să fie.

Езекиел 34:10

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată, necaz am pe păstori Pe-ai turmei Mele păzitori! Din ale lor mâini, înapoi, Am să Îmi iau turma de oi. Nu le mai pasc păstori-acei Și nu se mai pasc nici pe ei. Nu se vor mai hrăni cu ele, Căci izbăvesc oile Mele!”

Езекиел 34:18

Prea mică, vă e partea dată? Sau prea puțin e, pentru voi, Pășunea bună-ncât apoi Voi ați ajuns ca să intrați Și în picioare să călcați Și partea cealaltă pe care Pășunea dată vouă-o are? E prea puțin că voi puteți, O apă limpede să beți, Încât acuma vă băgați În toată și o tulburați?

Езекиел 34:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Întoarce-te să prorocești Pentru păstorii sufletești Ai neamului lui Israel. În contra lor, spune astfel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vai de păstorii cei pe care Neamul lui Israel îi are! Vai fi-va, de păstori-acei Care se păstoresc pe ei! Păstorii nu trebuie-n urmă, Ca să își pască a lor turmă?

Езекиел 34:8

„Pe a Mea viață, vă spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu, Iată că ale Mele oi De pradă au ajuns și-apoi Sunt pentru jaful fiarelor Pentru că ele n-au păstor. Iată că toți păstorii Mei S-au pășunat numai pe ei, Fără vreo grijă de acele Care Îmi sunt oi ale Mele”

Osea 6:4

Ce să fac, oare, pentru voi, Iudo și Efraime-apoi? Evlavia-n a voastră viață E ca un nor de dimineață, E ca și roua-n câmpuri stând, Care va trece încurând.

Levitic 14:43

Dar dacă rana va apare Când s-a sfârșit astă lucrare – Când pietre s-au înlocuit Și când pereți s-au tencuit –

Matei 13:6

Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-au avut rădăcini adânci.

Matei 15:13

„În vremea care o să vină, Orice răsad, din rădăcină, Smuls o să fie – vă spun Eu – De n-a fost pus de Tatăl Meu.

Marcu 4:6

Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-avură rădăcini adânci.

Luca 12:45

Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.

Luca 16:19

„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.

Luca 21:34

La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.

Luca 8:6

Unele boabe au căzut Pe-un loc stâncos și n-au avut Apă. Ele au încolțit, Dar soarele le-a pârjolit, Pe boltă, când s-a înălțat, Și-astfel, îndată, s-au uscat.

Efeseni 4:14

Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

1 Timotei 5:6

Dar cea cari este învățată, Doar la plăceri a fi dedată, Prin felu-n care ea se poartă, Chiar de trăiește, este moartă.

Evrei 13:9

De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.

Iacov 5:5

Doar în plăceri, voi ați trăit Și-n desfătări, cât v-ați aflat, Pe-acest pământ. V-ați săturat Inima voastră-n acest fel, Chiar și în ziua de măcel.