Isaia 9:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Fiindcă jugul care-i apăsa, drugul de pe umerii lor și toiagul celui care-i asuprește, le-ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Ei se manifestă astfel pentru că Tu ai distrus jugul care îi apăsa, bara de pe umerii lor și toiagul exploatatorului lor – ca în ziua înfrângerii lui Midian.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Căci orice încălțăminte zgomotoasă și orice manta învăluită în sânge vor fi arse, hrană pentru foc.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Căci ai sfărâmat jugul sarcinii sale și toiagul de pe umărul său, nuiaua apăsătorului său, ca în ziua Madianului.

Isaia 9:4 Mawu Ofanana

Geneza 27:40

Din sabie ai să trăiești, Pe frate-tău ai să-l slujești! Atunci când fi-vei răzvrătit, De-al său jug, vei fi dezrobit.”

Psalmi 125:3

Toiagul cel de cârmuire Al răutății, peste fire, Nu va rămâne ne-ncetat, În moștenirea ce s-a dat Celor cari sunt neprihăniți, Ca să nu fie ispitiți, Vreodată, de nelegiuirea La care e supusă firea.

Psalmi 81:6

„Poverile ce le-a purtat Pe umăr, i le-am descărcat Și nu mai ține-n mâna lui, Povara grea, a coșului.

Isaia 10:16

De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.

Isaia 10:5

„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!

Isaia 14:25

Mâna, atunci, Îmi voi fi pus Pe-Asirieni, și-n țara Mea Am să-i zdrobesc. Nu vor avea Scăpare, căci în munții Mei, Calc cu piciorul peste ei. Jugul Asirianului Și-asemenea povara lui Le iau de pe poporul Meu Și n-au să-l mai apese greu.”

Isaia 16:4

Lasă-i să se adăpostească, La tine ca să locuiască Aceia care sunt scăpați, Cari din Moab sunt alungați! Fii pentru ei, locul în care Oameni-acești găsesc scăpare, De-acela care se vădește Că țara lor o pustiește. Căci apăsarea nu durează, Iar pustiirea încetează Și cel ce calcă a lor țară, Foarte curând, are să piară.

Isaia 47:6

Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.

Isaia 49:26

Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”

Isaia 51:13

Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?

Isaia 52:2

Ierusalime, nu mai ține, Țărâna ‘ceea, peste tine! Înlătură-o de pe-al tău strai Și-n capul oaselor să stai! Tu, fiică a Sionului, Desfă-ți, din jurul gâtului, Lațul cel care te strângea Și în robie te ținea!

Isaia 54:14

În vremea ‘ceea, întărirea Are a-ți fi neprihănirea. Să izgonești neliniștea Și spaimele de-asemenea, Căci de nimic, în acea vreme, Nu vei avea tu a te teme.

Isaia 9:5

Acuma dar, luați aminte: Aflați că orice-ncălțăminte Purtată-n luptă, iar apoi Orișice haină de război Ce-a fost în sânge tăvălită, Are să fie nimicită. Strânse vor fi toate-ntr-un loc Și arse au să fie-n foc.

Ieremia 30:8

Atunci Eu – Domnul oștilor – Sfarm jugul cel apăsător, De pe-al său gât, căci rupe-voi Și legăturile apoi, Iar cei străini nu vor mai pune Alt jug pe el, spre a-l supune.

Ieremia 48:17

Bociți-l voi ce vă aflați, Jur împrejuru-i, așezați. Bociți-l voi toți cei din lume, Care cunoașteți al său nume! Bociți-l dar, neîncetat, Zicând: „Vai, cum a fost sfărmat Acest toiag de cârmuire Ce stătea tare, peste fire!”

Levitic 26:13

Din al Egiptului ținut, Eu v-am luat și v-am făcut Liberi să fiți, pentru că Eu Vă voi fi Domn și Dumnezeu. Din jug, Eu v-am eliberat Și capul, vi l-am ridicat.”

Nahum 1:13

Sfarm jugul. Te eliberez De legăturile cu care Fost-ai ținut în strâmtorare…”